Interviu cu Alex Calancea și Surorile Osoianu despre PURTATA – „Povestea” cântată de Surorile Osoianu și GUZ, „văzută prin ochii Lupilor”

Marți, 06 iulie 2021, a avut loc lansarea videoclipului piesei PURTATA, interpretată de Lupii lui Calancea, GUZ și Surorile Osoianu. Cu ocazia acestei premiere, a fost organizat un concert, la deschiderea căruia, Alex Calancea a prezentat întreaga echipă care a muncit la realizarea acestui clip. Misiunea nu a fost din cele mai ușoare, după cum a mărturisit Nicu Borș, regizorul videoclipului, căci nu știa, inițial, cum ar putea să împace lupii și fetele inocente, mai ales că PURTATA, în esența sa, este încărcat cu un mesaj fix, fiind un dans al fetelor nemăritate. În cele din urmă, a găsit calea de mijloc, dând lupilor ce a fost a lupilor de pe vremea dacilor – caracterul protector. El vine pentru a proteja atât fetele, cât și tradițiile.

Tot atunci, Alex Calancea a anunțat despre Festivalul Lupilor care începe în data de 19 august, la Chișinău, la Teatru Verde, și se încheie în data de 22 august, la Cuhnești, pe Lunca Prutului.

După încheierea concertului, l-am invitat pe Alex Calancea și pe Surorile Osoianu să ne răspundă la câte două întrebări:

În ce măsură forul dumneavoastră interior rezonează cu „Basul Folcloric” al lui Alex Calancea?

Surorile Osoianu: „Basul Folcloric” al lui Alex Calancea rezonează foarte bine cu starea noastră interioară, pentru că nouă ne place ceea ce facem, noi cântăm, de fapt, același folclor, doar că îmbrăcat în altă haină, iar combinația, după cum vedeți, place mult publicului. În plus, „Basul Folcloric” al lui Alex Calancea ne întinerește.

Credeți că Proiectul „Surorile Osoianu” are să fie același după această experiență?

Surorile Osoianu: Sigur că da. Nici că ar fi loc de îndoială. Noi avem de înregistrat multe cântece noi, suspendate din cauza lipsei de timp. Nouă ne plac mult provocările, noi acceptăm orice colaborare frumoasă și care se încadrează în limitele a ceea ce facem de obicei. Dar noi cântăm și vom cânta mereu Folclor autentic. Noi îl purtăm mereu în inimi. Chiar și acum, pe timp de pandemie, am înregistrat un CD cu piese folclorice, autentice, noi, care se numește Busuioc, floare cătată.

Alex, iar dumneavoastră cum credeți, în ce măsură rezonează „Basul Folcloric” al lui Alex Calancea cu forul interior al Surorilor Osoianu?

Alex Calancea: Noi rezonăm, dar nu poate fi vorba nicidecum despre o concordanță, despre o suprapunere, căci eu sunt cu basul și sunt jos, sunt platforma care ține muzica, pe când Surorilor Osoianu, cu vocile lor, sunt în armonia de sus, anume din acest considerent ne complecăm perfect – „Io-s în deal și badea-n șesu-i”, cum zic versurile din Purtata. Rezonăm, desigur, pentru că este vorba de artă, în primul rând, iar Surorile Osoianu reprezintă o valoare românească inedită. Sunt înzestrate cu dar de la Dumnezeu – fiind cinci surori, reușesc să cânte în unison, să cânte extraordinar de bine, nu știu dacă mai există cineva în stare de o astfel de performanță în lume, noi, însă, nu le apreciem la justa lor valoare, cu părere de rău. Și, pe lângă vocile minunate, au și un suflet curat, ceea ce le permite să ne redea puritatea folclorului pe care îl cântă. Sunt onorat de această colaborare și mă închin în fața lor pentru întreaga-le experiență muzicală.

Obsevăm că vă plac fuziunile muzicale, planificați și alte combinații de genuri?

Alex Calancea: Nu neapărat că-mi place. Ideea este că nu am avut niciodată un vocalist pentru care să compun muzică. Am lucrat cu mai mulți, am fost, mult timp, muzicianul de bază al lui Dan Bălan, am avut, de asemenea, colaborări cu Tania Cerga, Cătălin Josan, dar nu am avut niciodată o voce concretă, nici chiar și în cadrul proiectului Lupii. Îl avem pe Guz, care e mai mult în România, a fost Andrei Glavan, acum este Cristi și Vitalie, fac aceste combinații pentru că sunt, probabil, în căutarea vocii perfecte. Dar toate fuziunile pe care le-am realizat până acum au fost foarte interesante. E și aici o chestie care te ține tot timpul prins, atent, căci un singur pas greșit poate anula toată munca, o poate transforma în kitsch, ceea ce nu mi s-a întâmplat. Am avut experiențe destul de reușite și cu Orchestra Simfonică, și cu Orchestra Frațior Advahov, și cu Lăutarii. Acum lucrăm cu Surorile Osoianu, dar e diferit. Ne-am oprit mai mult timp la acest proiect. Avem deja două ore de muzică, două CD-uri. Tot în cadrul acestui proiect mi-aș dori o colaborare cu Orchestra Simfonică, deci chiar îl văd destul de amplu acest nou proiect. La un moment dat, poate că mă voi opri doar la ceva, dar, momentan, dat fiind faptul că am mai multe idei, realizez aceste fuziuni. Și asta nu neapărat pentru că mi-am pus acest scop, asta simt, pur și simplu, că trebuiesă fac acum.

Vă mulțumim mult și vă urăm multe și mari realizări în viitor!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *