Rolul jurnalistului ca filtru de triere a informaţiei ce ascunde promovare politică, în detrimentul procesului de informare obiectivă a publicului

       Societatea este un permanent flux de evenimente şi schimbări, atât pe plan politic, economic, cât şi cultural. Jurnalistului îi revine misiunea de a absorbi aidoma unui burete informaţia furnizată şi de a o prezenta într-un mod cât mai obiectiv, corect, veridic, echidistant publicului.

       Astfel, în ecuaţia jurnalist- sfera politică- public, jurnalistul este practic fundamentul şi are rolul primordial de a dejuca propaganda, manipularea, lustruirea imaginii unui sau altui lider/ partid politic din informaţia denaturată, oferită de unele surse: ,,Activitatea profesională a jurnalistului este incompatibilă[…] cu activitatea de propagandă politică și de agitație electorală.”.[1] Jurnalistul trebuie să verifice informaţia şi să opereze cu fapte, date şi cifre concrete, mai ales în cazul mesajelor cu alură politică, care sunt cele mai controversate uneori. De asemenea, el are rol însemnat şi crucial în desiminarea filtrată a informaţiei ce ascunde promovare politică, deoarece de el depinde ce va ajunge la public şi cum vor fi interpretate datele. Jurnalistul contribuie şi la credibilitatea, încrederea şi formarea imaginii a întregii redacţii, deci, în momentul în care acesta prezintă în materialele sale o simpatie bănuitoare asupra unui lider/partid politic, treptat publicul va sesiza acest lucru şi vor exista divergenţe cu privire la independenţa presei şi la conflictul de interese. Este datoria jurnalistului să păstreze credibilitatea redacţiei pentru care lucrează, a lui însuși și, prin aceasta, a întregului corp profesional.

Sociologul francez Patrick Champagne afirma: ,,Politica reprezintă o luptă simbolică, în care fiecare actor tinde să monopolizeze spaţiul public, sau cel puţin, să convingă un public cât mai vast de corectitudinea şi obiectivitatea sa…încercând să-i impună propria viziune asupra dezbaterii.”.[2] Nu în zădar se spune că jurnaliştii sunt formatorii de opinie şi câinii de pază ai societăţii, deoarece ei sunt, de regulă, în opoziție cu puterea și care acţionează în numele publicului. Jurnaliştii trebuie să promoveze adevărul şi să facă dreptate socială, să promoveze valori și să formeze cultura unei societăți, fiindcă ,,jurnalismul este definit drept o instanţă socială şi morală”.[3] Un exemplu relevant în acest caz este Ziarul de Gardă, care este un săptămânal independent din Republica Moldova (link direct: https://www.zdg.md/). Putem vorbi despre o abordare sănătoasă  doar în cazul presei independente, pentru că cea care este supusă unei influenţe de multe ori exercită şi interesele fondatorului sau sponsorizatorului. Pentru un jurnalist, întreaga viaţă poate deveni un conflict de interese, pe care este chemat să îl rezolve zi de zi. În Republica Moldova, conform unui raport realizat de organizația Reporteri Fără Frontiere[4] pentru anul 2019  starea libertății presei este tot mai proastă. Linia editorială a principalelor instituții media se corelează îndeaproape cu interesele politice și de afaceri ale proprietarilor lor – o problemă care a fost deosebit de vizibilă în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare din 2019. Este clar că factorul politic este decisiv, iar jurnalistului îi vine din ce în ce mai greu să îşi execute misiunea de lider al informaţiilor corecte. Într-un interviu pentru Radio Europa Liberă Moldova[5], Alexandru Lebedev declară: ,,Atunci când scrii materiale mai serioase, e ca și cum ai umbla pe un câmp minat. Iar pe un câmp minat trebuie să-ţi alegi o cărăruşă, pe care mergi atent – atent, dar mergi înainte. Dacă sari dintr-o parte în alta şi arunci o piatră încolo şi alta dincolo, cel mai probabil nu vei ajunge la marginea cealaltă a câmpului.”.

      În concluzie, pot spune că jurnaliştii constituie o putere supremă în stat, pentru că prin intermediul acestora publicul se poate educa, culturaliza. Aceştia sunt persoanele capabile să trieze informaţia de interes public de una publicitară, având dreptul să refuze însărcinarea de a pregăti subiecte publicitare de orice gen, drept argument servind faptul că acestea nu reprezintă obiect al activității jurnalistice sau în producerea și/ sau difuzarea publicității comerciale, a subiectelor realizate în scop publicitar, a publicității politice (electorale), se ghidează de normele legale în vigoare și de normele prezentului Cod Deontologic al jurnalistului.


[1] Codul Deontologic al jurnalistului din Republica Moldova

[2] Moraru V. Mass-media vs Politica. Chişinău: Universitatea de Stat din Moldova, 2001, p. 129.

[3] Stepanov G. Bazele jurnalismului. Chişinău: Universitatea de Stat din Moldova, 2008, p. 50.

[4] http://media-azi.md/ro/stiri/reporteri-f%C4%83r%C4%83-frontiere-moldova-pierdut-36-de-pozi%C8%9Bii-%C3%AEn-ultimii-%C8%99ase-ani-la-capitolul

[5] https://moldova.europalibera.org/a/un-c%C3%A2mp-minat—pe-scurt-despre-libertatea-presei-%C3%AEn-r-moldova/29919335.html

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *