Vasilisk Donica: Cugetare în Sfânta și Marea zi de Vineri

„În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.” (Prohodul Domnului, Starea întâi)

   Nu a murit Hristos, El e Viața veșnică! Cum poate lumina să apună sub pământ? Nu vă bucurați necredincioșilor, nu a murit, ci va învia ca să vedeți slava Lui cea mare. Cu cântări jalnice și cu lacrimi, cu făclii aprinse Îl așezăm astăzi în mormântul întunecat pe cel care a făcut toate, Viață și Vieți, Lumină și Lumini.

   La fel ca acum două mii de ani în urmă, puțini Îi suntem alături, puțini privim de departe unde va fi îngropat cel care le ține pe toate. Câteva femei și doi bărbați mai puternici care L-au coborât de pe cruce, aceasta a fost toată coloana funerară ce a așezat în mormânt un împărat, împăratul căruia nu-i trebuie slavă lumească, împăratul simplității și al smereniei.

   Câteva femei, șapte mai bine zis, tot cam atâția bărbați, L-au petrecut la mormânt și azi pe Iisus, mielul lui Dumnezeu. Unde sunteți creștini? Ce alte treburi aveți astăzi mai importante de făcut, decât să fiți alături de Dumnezeul vostru care s-a jertfit pentru voi? Cum Îl urmați voi pe păstorul vostru bun? Numai să nu răspundeți că Îl aveți în inimă că vă agonisiți păcate. De câte ori azi ați spus ,,Doamne miluiește-mă!’’? Sau poate ați căzut în genunchi și ați lăcrămat în fața icoanei de pe perete, în fața căreia toată ziua candela a fost aprinsă în amintirea acestei zile mari? Nu aveți cuvinte de îndreptățire pentru faptele voastre!? Dar biserica de două mii de ani vă cheamă întruna prin glasul Domnului cel răstignit: ,,Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.’’(Matei 11:28) și prin glasul prorocilor la fel: ,,Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica de Domnul.’’(Psalmi 34:11), și iarăși același glas zice: ,, Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.’’ (Matei 11:29).

   Oare câți astăzi am fost gata să luăm jugul Lui? Oare nu auzim ce răspunde? Unde e odihna sufletelor și a trupurilor noastre oropsite? Numai la Dumnezeul cel blând și smerit cu inima. Ce alte tălmăciri și înțelesuri ne mai trebuie? Numai urmându-L pe acest Dumnezeu, vom avea odihnă, El însă va trudi veșnic pentru noi și să luăm aminte – nu funiile cu care a fost legat L-au ținut pe Domnul Iisus în fața judecătorilor, nu cuiele L-au ținut pe cruce, nu piatra ce a fost rostogolită peste mormânt L-a ținut acolo, ci dragostea mare ce a avut-o și o mai are încă pentru noi.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *