Vasilisk Donica: Cugetări la Pilda smochinului

Smochinul, frumos înveșmântat în hainele sale verzi, făcea umbră, cu a lui coroană de frunze, pământului și celor ce doreau să se odihnească la poalele sale, din osteneala drumului și zăduful zilei, chiar dacă nu avea rod atunci când la cercetat Hristos. Dar noi, cei de azi, ce facem bun?

Vine Hristos pe cale ostenit și însetat, bate la ușa inimilor noastre, ce găsește? Cine Îi deschide? Cu ce Îl întimpinăm? Cu ce Îl ospătăm? Vine Împăratul slavei, vine Tatăl nostru! Procedăm cu El așa cum o facem și cu aproapele nostru. Bătrânii la azile. Copiii –  vagabonzi pe drumurile libertinismului, fără valori, fără cultură, fără carte. Noi în îmbuibări de mâncare și băuturi. Cum mai rezistă oare Atotmilostivul Tată și ne ceartă doar puțin și nu ne risipește de tot?!

Ce s-a făcut cu smochinul? De ce a fost certat și s-a uscat? Nu avea rod! Iată, dragii mei, pentru că nu producem roadele credinței, de asta ne va certa Hristos și ne vom usca ca smochinul, iar tăietorii de lemne ne vor arunca în foc. Vom arde și vom produce cenușă dacă nu știm să aducem roade bune.

Suntem astăzi cu toții la fel ca smochinul, frumoși la exterior, pe dinafară, dar înăuntru suntem goi. Goi de valori, goi de frumos, goi de credință, goi de fapte bune, goi…

Nu ne dăm seama că mergem spre nicăieri și nici nu dorim să schimbăm cărările vieții. Ne e bine așa. Alergăm cu pași galopanți spre iad, spre a produce cenușa cât mai curând.

Vine Hristos, sună clopotele bisericii din parohie, te așteaptă să te întâlnești cu El la sfânta liturghie. Las’ să vie, eu am altele mai importante de făcut – bani, mâncare, odihnă, slavă deșartă, totul pentru viermi.

Biserici goale – spitale pline. Biblioteci pustii – discoteci încărcate. Școli închise – pușcării deschise. Listele ar continua la infinit, dar altul este scopul – urmați pe Hristos! Urmați-L măcar în ultimii pași ce îi faceți fiind încă în trup omenesc. Luați ca pildă femeile curajoase ce i-au fost alături până la punerea în mormânt și chiar la Înviere. Urmați-l fiecare cum puteți, cât puteți. Detașați-vă măcar pe câteva zile de la cele lumești privind cele cerești. Vedeți că în aceste zile triste și natura plânge clipele triste ce au avut loc acum mai bine de două mii de ani în urmă. Și când va veni la voi Hristos să vă întrebe de roade, să-i întindeți smochinele faptelor bune ca să nu vă ardă în focul nestins pe veci!

Vasilisk Donica, Sfânta și Mare Luni, 2021

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *