Viorica Șerban: Din Iași, cu dragoste, pentru Lidia Grosu

Nu pot să încep a scrie decât cu sentimentul că dragostea de oameni, de țară, de limba străbună, de poezie și nu în ultimul rând de prieteni, este parcă mai puternică, mai rotundă și mai înarmată dincolo de, acum, tumultosul Prut, martorul atâtor fărădelegi puse pe capetele românilor; martorul despărțirii dureroase de frați. Acolo, de unde soarele răsare și ne aduce bucuria căldurii lui în fiecare dimineață; acolo unde Chișinăul rămâne încă orașul visurilor legănate de istorie; acolounde poeta Lidia Grosu sfințește, cu pașii eterni ai poeziei, pământul basarabean, sfânt și binecuvântat.Pentru că Lidia Grosu este un mare patriot al neamului românesc pe care îl iubește cu toată ființa sa. Iar prietena Lidia Grosu este și o sentimentală de o sensibilitate aparte care te cucerește din primul moment. Scria nu de mult, domnia sa, de felul cum ne-am cunoscut. Scria despre sentimentul ce i-a cuprins sufletul când ne-am văzut. Poate empatia, poate afecțiunea unor preocupări comune, și poate admirația fizică reciprocă a făcut să ne apropiem, să ne împrietenim. După Grigore Vieru, am mai cunoscut câțiva poeți basarabeni, unii mai valoroși decât alții, dar poeta Lidia Grosu are și avantajul fizic de ați rămâne în memorie, ea fiind o ființă caldă șiplăpândă, cu fața senină și mereu cu zâmbetul pe buze; cu privirea pătrunzătoare și mișcările pline de grație. Un fizic ce se potrivește cu versurile ei atât de profunde: ”…Aștept…/ Nu-nu!/ nu exagerată-nălțare/ și… nici cădere:/ numele meu este/ din flacăra/ Limbii române scânteie,/ dar și studierea din ere/ a adevărului despre noi,/ frații de sânge…”. De multe ori am urmărit-o, în întâlnirile noastre, cum vorbește, cum își exprimă dorul de țara mamă, dorul de Iași, orașul pe care-l iubește atât de mult. A fost un timp când ar fi vrut să se stabilească la Iași, iată, dau în vileag poate un secret al dumneaei, daracesta a fost un vis frumos ce se putea materializa. Și eu,ca și ea, cred că locul poetului este acolo unde a venit pe lume, unde îi sunt părinții și frații. Poeta Lidia Grosu își iubește prea mult semenii pentru a-i părăsi. Și a rămas la Chișinău unde noi, românii de pe celălalt mal al Prutului,mergem cu mare bucurie, pentru că acolo suntem primiți cu multă căldură. Criticul literar Ioan Holban, unul din cei mai mari critici literari ai României, spune: Lidia Grosu e un poet deplin al cărui crez, asemenea ostașului care își apără Neamul și Ortodoxia este Credință și Patrie!. ”Legile nescrise/ Între cele scrise,/ Imaginativ mă-îmbogățesc/ Le respect/ Și-n față/ Ușa mi-e deschisă,/ Impresionant,/ Spre tot ce-i românesc.”  

Lidia Grosu este nu numai un poet talentat, ci și un critic literar obiectiv, preocupat de promovarea literaturii valoroase și a tinerilor talente dornice de afirmare. A scris numeroase cronici. Și eu m-am bucurat de aprecierea critică a domniei sale. Am în față două cărți tipărite la Iași, două cărți ale căror autor este Lidia Grosu și amândouă cărțile au pe copertă o pictură executată de mine. Este o onoare deosebită ca picturile mele să prefațeze poemele stimatei doamne Lidia Grosu. În încheierea acestui articol  mă voi opri asupra  unui poem ce  dă numele cărții. ​​​

Îmi învăț visele pe de rost/ și atunci când uită să se-mplinească/ le recapitulez, tot sieși rostind:/ ”Repetiția este mama învățăturii”/ Parcă nimic nou la cele vechi/ ale anonimului ce ne supraveghează,/ însă… funcționează,/ îndeosebi când golul te-apasă/ și pornești, negreșit,/ în căutarea celor dragi rătăcite: Țară și Neam… Soră și frate… toate-un destin/ de vitregiile lui înfiate, grăbite…/ Sieși străin… mai străin…/ nu-nu! Nu pot fi manechin/ învăț pe de rost bulgărele de humă,/ și, în rostire, simt gustul pâinii din grânele lui…/ O fi ea foarte amară/ totuși, îmi învăț visele pe de rost…/ exil ce mi-l asum/ cu tot ce au în ele străbun:/ Visele mele sunt… Țară.

Te conjur cu toată dragostea, dragă prietenă, și mă-nchin operei tale. La mulți ani!

Articole asemănătoare

La vatra neamului

Cânta cu foc O fată la vioarăȘi fulgii dansatori îşi anunțauO nouă  locuință sclipitoareÎntr-un colind Ce nunta și-o juca. Amorezați De  muzicalitate,Și de bătaia inimii supuși,Își redescopereau identiatea –Nu…

Răscoapte doruri printre foi

În noi vuiesc, În miez de noapte, Răscoapte doruri de imens Cu tine, Viaţa-i complicată, Dar fără tineN-are sens. Rătăcitoare jumătăţi, Suntem un strigăt mutual Al uneia Şi-aceleiaşi vieţi Într-un decor autumnal.  Şi nimenea Va bănui Că eşti…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *