Visarion Puiu- semănător al valorilor românești prin credință și iubire pentru omenire

Toate statele dezvoltate își onorează eroii, acei oameni care, prin muncă asiduă, ambiție, curaj și dăruire de sine, au contribuit la valorificarea propriului neam, promovând adevărate valori general umane. Un adevărat valorificator al culturii românești ce a promovat demnitatea și iubirea pentru omenire este Visarion Puiu.

Visarion Puiu s-a născut la 27 februarie 1879, în orașul Pașcani, județul Baia, fiind primul dintre cei trei copii ai lui Ioan și Elena Puiu [2, p. 21]. A copilărit, învățând în primele trei clase la Pașcani, iar din 1889 urmând clasa primară și seminarul teologic ,,Sf. Gheorghe”, Roman, iar din 1894 a învățat la seminarul teologic ,,Veniamin Costache”, Iași. Din 1900 va studia la Facultatea de teologie, București, iar în 1907 va fi bursier la Academia Duhovnicească din Kiev [2, p. 135]. ,,După absolvire a revenit în patrie, fiind hirotonit ieromonah pe seama Catedralei din Galați (1908) și ridicat în rangul de arhimandrit, la 1 ianuarie 1909, în același an, este numit vicar al Eparhiei Dunărea de Jos și director al Seminarului din Galați”. După Marea Unire de la 1 decembrie 1918, în septembrie este numit directorul Seminarului Teologic din Chișinău

La 10 martie 1923 a fost reînființată Episcopia Hotinului cu sediul la Bălți. La 31 martie 1923, Visarion Puiu a fost investit ca Episcop al Hotinului în Sala Tronului Regal din București, la eveniment va fi prezent Regele Carol al II-lea care se adresa cu mult drag față de populația Basarabiei ,, Trecând de la Episcopia Argeșului la cea a Hotinului vei avea de cârmuit un popor vrednic, care a fost fala și mândria Moldovei din cele mai vechi timpuri. Vitejia Codrenilor și Orheienilor, despre care ne vorbesc vechile noastre cronici, a fost deopotrivă cu dragostea lor pentru legea creștină, pentru pământul lor răzășesc și pentru păstrarea limbii strămoșești” [6, p. 28- 35]. A găsit un oraș foarte slab dezvoltat, din amintirile lui Visarion Puiu evidențiem un oraș slab dezvoltat din punct de vedere cultural și a infrastructurii ,, Dacă am venit la Bălți, în mai 1923, îmi amintesc despre orașul prin care trecusem: acesta produce un dezgust, am găsit un oraș de goluri, cu o singură biserică ortodoxă pentru populație de peste zece mii de suflete creștine (…) și o totală răceală față de întemeierea unei episcopii, atât de partea clerului, cât și a autorităților mirenești locale…” [6, p. 28- 35]. Slaba dezvoltare a orașului Bălți se datorează preponderent faptului că timp de o sută de ani, pe timp ce Basarabia se afla în componența Imperiului țarist, va fi o simplă colonie. ,,După instalarea oficială la Bălți, episcopul Visarion găsește eparhia fără catedrală, fără locuință, fără cancelarie și fără funcționari” [8, p. 52], chiar dacă a găsit un oraș foarte slab dezvoltat, în ciuda greutăților pe care le-a întâmpinat, a depus un grandios efort pentru a dezvolta orașul. În ciuda ansamblului impedimentelor, din amintirile lui Visarion Puiu ,,Când mă gândesc câte lipsuri și împiedicări am avut de înlăturat până am pus începutul Episcopiei din Bălți mă cuprinde groaza…” [6, p. 36] a făurit un splendid edificiu: construcția Reședinței episcopale, fiind ajutat de către Mitropolia Bucovinei, cu suma de 800.000 lei, din care: 700.000 lei pentru reședința episcopală, iar 100.000 lei fiind alocați pentru construcția Bisericii ,, Sf. Cuvioasă Parascheva”.

Catedrala ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bălți va fi cel mai faimos edificiu din Basarabia interbelică, fiind construită la inițiativa lui Visarion Puiu. Pentru construcția catedralei Episcopul Visarion a fost susținut financiar de către Regatul României, construcția costând 20.222.052, majoritatea finanțelor au fost alocate de către Ministerul Cultelor al României, contribuind, de asemenea, primăria și localnicii. Astfel, au fost alocate ca surse financiare din parte Ministerului Cultelor 19.538.700 lei, din care 14 milioane 228.715 lei pentru catedrală, 2.900.000 lei pentru reședință, 2.610.000 lei pentru procurarea cancelariei episcopiei și 500.000 lei pentru procurarea imobilului de lângă catedrală [1, p. 323]. Cu foarte mari greutăți va derula construcția catedralei din motiv că resursele financiare ajungeau cu întârziere, însă să ne amintim că România ca și majoritatea lumii va trece în perioada anilor 1929-1933 prin consecințele unei imense crize economice, Marea Depresiune.

Datorită sârguinței lui Visarion Puiu, ajutorul financiar din partea Ministerului Cultelor, primăriei și localnicilor demni, în 1934, frumoasa catedrală va lumina prin splendoarea sa. La slujba de sfințire a catedralei a fost prezent Majestatea Sa Regele Carol al II-lea și Marele Voievod Mihai, catedrala fiind vizitată de reprezentanții Patriarhiei Constantinopolului, mitropolitul Maximos al Halkidonului și alți demnitari de stat [1, p. 42-53, p. 322-333], [8, p. 58-61]. Preasfințitul Visarion dorea ca această catedrală din Bălți să fie ,,cel dintâi semn real și trainic ca să vorbească viitorului de stăpânirea, de drepturile și de unitatea poporului nostru românesc” [8, p. 77]. Visul episcopului va fi împlinit, însă pe timpul dominației sovietice în Basarabia, catedrala va fi transformată într-un depozit, iar în 1961 va fi sediul Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți. În prezent edificiul are statutul de monument istoric și arhitectural, funcționând sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei.

Deci, Visarion Puiu a fost un dar divin pentru poporul nostru, remarcându-se prin construcția de biserici, schituri și alte edificii publice. Remarcăm sfințirea și punerea crucilor pe turnurile Bisericii ,, Sf. Apostoli Petru și Pavel” de lângă închisoarea orașului, la data de 31 octombrie 1926. Iar pe data de 8 noiembrie 1927 va fi sfințit locul celei de-a patra biserici din Bălți, cu hramul ,,Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”. La data de 1926 va începe construirea bisericii cu hramul ,,Cuvioasa Parascheva”, a cărei loc de temelie s-a sfințit de către Patriarhul Damianos al Ierusalimului, construcția fusese inspirată de la Mănăstirea ,,Curtea de Argeș” din România. A pus la 15 august 1932 piatra fundamentală a bisericii cimitirului, cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” [6, p. 38]. Va construi căminul preoțesc din orașul Bălți, Strada ,, Regele Ferdinand”, Nr. 174, până la construcția căminului preoții din satele și orașele din depărtare se adăposteau pe la cunoscuți, fie la hanuri, hoteluri, lucru inadmisibil pentru cele timpuri. De asemenea, a întemeiat un muzeu eparhial pentru a aduna toate ,,rămășițele” istorice ale Basarabiei de sus [6, p. 78-83].

Astfel, Visarion Puiu a contribuit la construirea a 19 biserici și a început construcția a încă 53 în toată eparhia, a reparat 350 de biserici, a ajutat populația județelor Tighina, Cahul și Cetatea Albă pe timp de secetă. După construirea catedralei din Bălți, pune piatra de temelie a orașului Hotin, Bisericii Catedrale cu hramul ,,Sf. Gheorghe”, la eveniment fiind prezent Carol al II-lea și Voievodul Mihail. De asemenea s-a interesat de construirea catedralei din Soroca [6, p. 44-45], ,,Demn de menționat este faptul că Episcopul Visarion a vizitat parohii nevizitate niciodată de vreun episcop” [6, p. 74-75].

A manifestat o dedicație profundă pentru dezvoltarea orașului Bălți, fiind un bun gospodar. Astfel, pentru prima dată a adus puieți de pomi fructiferi de diferite soiuri, populația a fost uimită de acest lucru din motiv că până atunci în grădinile localnicilor și pe străzile orașului se vedeau mai mult crescând salcâmi, nici vorbă de a vedea vreun pom fructifer. Inițial lumea nu privea cu ochi buni gestul Episcopului Visarion ,, Când Visarion a adus cu vagonul puieți de pomi fructiferi, populația a început a bâzâi că episcopul n-ar fi în toate mințile…”, iar după ce văzuse roada acestora întreaga populație a început a sădi pomi fructiferi [6, p. 42]. Și-a manifestat calitățile de bun gospodar prin dezvoltarea episcopiei: ,,această gospodărie dispunea de o sută de hectare de pământ arabil, poseda o micro-fermă de bovine și porcine, o turmă de șapte sute de ovine, păsări, plantații de zarzavat, suprafețe de peste 20 de hectare de viță-de-vie, porumb, floarea- soarelui, grâu, secară, orz de toamnă și de primăvară” [6, p. 41]. A contribuit la dezvoltarea economică a orașului, îi datorăm înființarea fabricii de lumânări a noii eparhii, pe atunci se găsea în Basarabia doar o singură fabrică, la Chișinău. Fabrica va aduce un venit eparhiei, aceste resurse Visarion Puiu le va investi pentru dezvoltarea Bălțiului. De asemenea, a fost înființat un atelier de obiecte bisericești: ,,Casa de Ajutor Reciproc”, ,,Banca clerului”. Avea o deosebită grijă față de curățenia orașului, apa potabilă, iluminatul public, sala de teatru, starea băii publice din oraș, de maternitatea orașului, de hala orașului și de rețeaua de căi ferate, de cimitir, de construirea unor instituții de interes general: tribunalul, primăria, liceul, școli etc. [6, p. 39-40]. S-a preocupat de starea cimitirului care era în condiții îngrozitoare ,, … primește în gropile sale cadavre suprapuse câte trei unele peste altele, lucru ce nici la sălbatici nu se vede. Mai mult încă, cimitirul acesta este neîngrădit, încât ziua și noaptea el este trecătoare a soldaților cazărmilor vecine, a vitelor, și adăpost tuturor oamenilor fără căpătâi…”, a adus cimitirul la o stare foarte bună, cinste pentru strămoșii noștri[6, p. 41].

Visarion Puiu a îndrăgit Basarabia, menționând ,,Am părăsit Basarabia cu mare părere de rău” [8, p. 45], își amintea de Basarabia cu mult drag ,,sprijinit de un popor cu drag de Biserică, bun și ascultător, cum e ramura românească a moldovenilor dintre Prut și Nistru, Cei 12 ani de păstorie în eparhia Hotinului au trecut producându-mi bucurii sufletești pe care numai bunul Dumnezeu mi l-a dat, poate ca răsplată a muncii puse în slujba sa în această latură de țară, fără teama vecinătății haosului și primejdiei bolșevice, ce era aproape peste Nistru” [6, p. 80]. După ce a plecat din Basarabia, Visarion Puiu a continuat misiunea de păstor al neamului românesc, fiind Mitropolit al Bucovinei, din octombrie 1935- 1940. Între anii 1942- 1944 va fi șef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria, spațiu dintre Nistru și Bug, astfel, fiind redeschise lăcașurile de cult cărora pe timpul guvernării sovietice li se dăduse o altă destinație, a acordat ajutor oamenilor nevoiași, bătrânilor și copiilor orfani- hrănire, echipare, cazare, sprijin acordat instituțiilor de învățământ, laice și religioase, susținând educația moral-creștină a populației [2, p. 22-25]. A fost un mare intelectual, lăsându-ne vaste scrieri: articole publicate de presă, pastorale și cuvântări, lucrări tipărite și în manuscris, corespondență. A visat la o unitatea a credinței, astfel menținând legătura cu Biserici din Occident și Orient, cu mănăstirile de la Muntele Athos, cu mari personalități ale vremii, cu prestigioase instituții științifice, ,,renumele său, de luptător pentru unitatea Ortodoxiei, ca pas important în realizarea unității creștine, a ajuns până în India și Australia” [2, p. 27- 41].

Datorită acestei ultimi misiuni a fost nevoit să se retragă în Europa Occidentală, în exil deoarece în urma Actului de la 23 august 1944, misionarii creștini au avut de suferit, inclusiv Visarion Puiu. A expediat o scrisoare dictatorului I. V. Stalin, explicându-i că este un misionar al poporului creștin, susținând necesitatea reformismului bisericesc, dar în zadar. Astfel, la 20 februarie 1946 ,,tribunalele poporului”, instituite de către comuniști, îl condamnă la moarte în contumacie (judecat în lipsă), aducându-i acuzații mincinoase precum că în perioada cât a fost Mitropolit al Odesei a patronat prin ,,acțiuni de teroare în Basarabia și Transnistria”. În exil și-a continuat misiunea în Austria, Italia, Elveția și Franța. După ce va fi înființată Episcopia Ortodoxă Română din Europa Occidentală, cu sediul la Paris, Visarion Puiu va deveni arhipăstor al acesteia [9, p. 187- 191]. Se va stinge din viață la 10 august 1964, Franța, departe de statul pe care l-a iubit mult. A fost reabilitat abia la 25 septembrie 1990 prin Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Până în prezent, Visarion Puiu este o valoroasă personalitate ce ne-a dezvoltat ca neam, este un adevărat dar divin, cu toate că a fost acuzat pe nedrept de către puterea sovietică, va trăi pe veci prin faptele sale mărețe, fiind un simbol la dăruirii pentru credință și iubire față de neamul românesc.

Anexe:

Poze de epocă:

1. Sfințirea Catedralei,, Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bălți, [7, p. 183].

2. ,, Episcopul Hotinului Visarion şi Regele Carol II la sfinţirea Catedrala ,, Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bălți, [7, p. 184].

3.  Regele Corol al II-lea și Marele Voievod Mihai, sfinţirea Catedrala ,, Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bălți, [7, p. 184].

4. Reședința Episcopală (1925- 1932), [7, p. 198].     

Bibliografie:

1. Constantin N. TOMESCU, Zece ani dela reinfiinta̧rea episcopiei Hotinului, Ed. Institutul de Arte Grafice, București, 1935, 144 p.;

2. Dumitru STAVARACHE, Ion NEGOESCU, Mitropolitul Visarion Puiu: Relațiile cu Biserica Anglicană: Documente: 1921-1954, Ed. Publirom, București, 2004, 176 p.;

3. Dumitru STAVARACHE, Ion NEGOESCU, Mitropolitul Visarion Puiu: relațiile cu biserici din Canada și SUA. Documente. 1912-1963, Ed. Publirom, București, 2005, 320 p.;

4. Dumitru STAVARACHE, Mitropolitul Visarion Puiu. Documente din pribegie (1944-1963), Ed. Moldpress, Pașcani, 2002, 439 p.;

5. Dumitru STAVARACHE, Mitropolitul Visarion Puiu: relațiile cu cu biserici din Athos: Documente 1905-1957, Ed. Artpress, Târgoviște, 2008, 304 p.;

6. Petru CIOBANU, Mitropolitul Visarion Puiu. File de monografie pastoral-istorică. Ed. Reîntregirea, Alba- Iulia, 2010, 232 p. ;

7. Protoiereu Ioan LISNIC, Episcopia Hotinului cu reședința de la Bălți, Ed. Labirint, Chișinău, 2014, 206 p.;

8. Protoiereu Ioan LISNIC, Mitropolitul Visarion Puiu: viața și opera bisericească, Ed. Labirint, Chișinău, 2010, 146 p.;

9. Protoiereu Ioan LISNIC, Povățuiri de învățătură ortodoxă, Ed. Labirint, Chișinău, 2011, 204 p.;

10. Zilele ,,Mitropolitul Visarion Puiu”, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Pașcani, 2000, 111 p;

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *