Cadavrul unui fluture

Se târăște,
Nu o deranjează.
Confuză,
Nu o întristează.

Ce se-ntâmplă e mister.
Ce-i în jur este enigmă,
Fiind un zid în jurul ei,
Se târăște spre neștiință.

Trăind în nepăsare,
Trăind în ignoranță,
Nu există teamă
Și nici vreo consecință

Cu toate-acestea însa, în drumul său apare
o entitate vagă, așa, din întâmplare.
Ești reflexia apei
în care un corp de târâtoare

S-a văzut fluture
pentru prima oară.
Ești vântul
care mi-a întins aripile spre cer.

Închid ochii în neștiință
– simplă târâtoare.
Deschid ochii – altă ființă,
simplă visătoare.

Ce se-ntâmplă, enigmatic.
pare-atât de complicat…
când de fapt, fără voință,
tu m-ai metamorfozat.

Un zbor lin, un cer senin
și tot timpul împreună.
după norii mincinoși
se ascunde o furtună.

Am căzut din lașitate,
acum este prea târziu.
mă despart de realitate,
mă îndrept spre străveziu.

Așa cum tânjeam

dupa o singură suflare,
dar sa fie doar de-a ta
să deslușesc poate-o chemare,

așa tânjesc și în prezent
după bucăți luate din mine,
dar descompuse cât mai lent,
nu separate indolent

căci asta mi-e veșnic pedeapsă.

există fluturi colorați,
există fluturi mai presus,
care merită salvați.

psihic. boala. paranoia.
interior spre exterior.
glonțul vidului trecând
lasă golul ulterior.

putred, aspru, dezbinat
drog puternic. ce durere?
inexistent, decolorat

și cu totul fascinant.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *