Capcana lui Venus

Închiși am fost
Pe patul roz
De promisiuni deșarte
Al unei capcane sigilate
De buzele lui Venus…
Două jumătăți împreunate,
Strivite laolată până-n moarte
Și mistuite de acid
Și pasiuni ucigătoare,
Ce se scurg
Pe perna dragostei
În suflări șuierătoare.

Se-nchide menghina iubirii
– Degeaba ne mai zbatem! –
Ne-mpresoară colții vieții
Și lumina nu răzbate!

Rămânem numai coaje
Ale viguroaselor insecte,
Ce intrat-au inocente
În Capcana crudei Venus
Și pierit-au indolente.

Sursa imaginii: https://pin.it/62LSRQx

Articole asemănătoare

Poetul

Poetul e stingher în lume,​Se naște și moare prin Cuvânt!​Lumina lui, caldă minune,​Încălzește -n cer și pe pământ.​​El a pus hotar la efemer,​Se-nalță întru nemurire​Și,…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *