De ce ne mai întoarcem la școală?

Pandemia nu a trecut. Nu, nici pe departe. Avem în continuare bilanțuri alarmante de îmbolnăviri și decese.

Pe de altă parte, am avut aproape un an întreg la dispoziție să învățăm, cu toții, de la Guvern până la elevi, cum să ne continuăm educația în condiții de pandemie. Singura modalitate disponibilă a părut să fie mediul online, sigur și departe de orice posibilitate de infectare. Ne-am adaptat, cu chiu, cu vai, la această nouă metodă de a face școală din confortul propriiilor case, cu ceașca de cafea sau ceai alături, eventual cu televizorul/pisica/fratele/mama/bunica pe fundal.

Luni, 8 februarie 2021, aproape un an mai târziu de la prima închidere a școlilor (11 martie), ne-am reîntors, pentru prima dată după atâtea luni, la școală cu toții (în toamnă veneam pe rând, pe grupe).

Întrebarea e: de ce ne-am mai întors la școală? Cu tehnologia ne-am obișnuit, pandemia încă e printre subiectele de actualitatea, virusul încă face ravagii… Ce lipsește tehnologiei de ne-am avântat să mergem la școală, unde stăm zilnic în clase de 30 de elevi, timp de șase ore?

În primul rând, cred că unul dintre motive este relația directă dintre profesor și elevi și dintre elevi și elevi. Deși materia poate fi predată (cel puțin la anumite materii) la fel de bine sau chiar mai bine online, cu tehnici moderne, cu prezentări interactive ș.a.m.d., ne lipsește să vedem profesorul în fața noastră. Nu putem stabili relații interpersonale reale dacă acestea sunt mijlocite de o mașinărie (fie ea telefon, laptop, Classroom sau Meet), spune psihologia. Și am simțit asta mai ales acum, când m-am întors în sala de clasă. E o senzație total diferită să înveți de la un om în carne și oase care stă în fața ta în comparație cu învățarea din fața unui ecran pe care poți să-l părăsești oricând fără să fii observat. Același lucru se aplică și în cazul relațiilor cu colegii mei elevi.

În al doilea rând, școala online e un dezastru pentru elevii care nu învață nici când merg fizic la școală. În orice clase sunt elevi care nu sunt cei mai pasionați de învățătură. Însă dacă în clasă asculți lecția și rămâi, vrei nu vrei, măcar cu câteva frânturi de informații de la profesor, atunci când nu vorbești cu colegii sau stai pe telefon, acasă e cu totul altceva. Dacă nu vrei să înveți, îți oprești camera, dai volumul de pe Meet la mic, te joci jocuri video sau faci orice altceva și răspunzi doar când se face prezența. Nota ți-o asiguri prin teme sau copiind. E extrem de ușor să copiezi în online. Oricât de bine ai focaliza camera pe foaia pe care scrii, profesorul nu poate verifica dacă nu cumva ai copiuțe pe picioare, pe perete, dacă nu îți citește prietenul informațiile din caiet ș.a.m.d. Și așa ajungi să treci cu note bune și să nu știi nici titlul lecțiilor. La școală asta e mult, mult mai dificil de realizat.

În al treilea rând, poate cel mai important lucru, cred că se creează o idee greșită despre societate prin digitalizarea totală a educației. În momentul în care crezi că poți să faci totul de-a acasă, de la școală și muncă la cumpărături, te întrebi de ce ai mai vrea măcar să ieși din casă! Tot ce vrei să faci poți să faci din fața unui laptop. Însă așa cred că ne atrofiem abilitățile de a trăi în mijlocul unor oameni. Comunicarea online e foarte ușor de manipulat. Nu-ți convine întrebarea pusă de profesor sau nu o știi, ieși din întâlnire și spui că ți s-a întrerupt Wi-Fi-ul. Poate cineva ști cu certitudine dacă e așa sau nu? E mult mai simplu să fugi de responsabilitatea dialogului atunci când te poți ascunde sub nickname-uri și poze de profil cu pisicuțe și cățeluși….

De ce ne mai întoarcem la școală, deși condițiile pandemice sunt mai rele decât atunci când s-au închis pentru prima dată școlile? Pentru că ne lipsește viața adevărată. Nu poți pretinde că ai absolvit o școală dacă jumătate din timpul de studiu l-ai petrecut acasă, în fața unui laptop, fără să-ți pornești măcar camera la orele de curs…

Iată deci de unde curajul de lăudat al atâtor elevi și profesori de a se întoarce în clase pline de oameni, în ciuda celor mai actuale frici. Oricât de bună ar fi tehnologia, se pare că nu a reușit (cel puțin, nu încă) să satisfacă nevoia omului de educația reală și directă, nemijlocită de pixeli și sateliți.

Imagine de Hatice EROL, Pixabay.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *