Degradarea haosul meu

Mă simt ca un dezastru murdar                    Nu la fel de catastrofal                                      O dezordine nejustificată                                O dezordine neordonată

Nu mai sunt eu, haosul reprezentant          Iar ca model și schemă sunt mortul ambulant                                                          Un somnambul ridicol                                    Dar conștient de mizerie                                Mi-e scârbă de ființe                                Activez modul „antimaterie”.

Blocat într-o temporară amneziei                Uitând după o zi sau două, obiective    Blocat în continuă erezie                  Alunecând în pante din ce în ce mai negative Pătându-mi, înjunghiindu-mi și murdărindu-mi                                                                Haosul, lumina, iubirea și gândirea Îndepărtându-mi și întunecându-mi firea.

Eram maestrul demnității                              Fiul risipitor al bunătății                          Învelite de Eros                                                  Si blestemate acum de Ares

Am ajuns ucenicul banalității                Ancora pierdută, atâtea complicații    Cândva așa de sângeros … în lupta cu mine însumi spre progres…

Orgoliul îmi era pata cea mai „prestigioasă” Acum se prelinge finalitatea argiloasă    Acum în fiecare atom dereglat                Eman radioacti… pasivitate                          Mă simt din ce în ce mai dezechilibrat    Eman atâta „jalnicitate”                          

Singura m-am dezamorsat, eu, bomba nucleară                                                            Mi s-a secat energia                                        Mi s-a dizolvat furia                                 Lumina mea mi-e palidă, nu-mi mai este clară…                                                                  

Si parazitar, toxic pentru viață,                Solitar, non-haotic, lipsitor de speranță      M-am pierdut în vid si-n propria dezagregare                                                      M-am degradat odată cu al meu Univers Distrus și pierdut, în a mea degradare Cauzată de întregul Univers pervers.

Nota autorului: Oricât de mlăștinoasa ar fi lumea din jurul nostru , orice bătălie ne da impulsul de a ne ridica. Iar daca ajungem să cădem în gol, vom avea nevoie DOAR de o răsturnare de situație ce ne va teleporta în vârf. Viața e cum o vedem și e normal sa urce și să coboare, așa că deschide ochii și cumpărați niste ochelari roz ca sa îți filtrezi singur momentele cele de neuitat care îți aduc ori gust dulce ori amar. 

Sursa imagine: https://www.storieo.com/the-shining-star/dark-darkness-girl-light-lost-favim-com-118417/

Articole asemănătoare

Între

Stau între două timpuriși gândul meu se împarteîntre azi și cândva…Mă aflu între două hotare,dintre acum și mâine,între aici și acolo,între așa și altfel…Pacea mea…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *