Despre libertate

E ceea ce-mi spui la ureche
Sub formă de șoaptă sau cânt,
E ceea ce-n suflet zvâcnește
Și-i mult, mult mai mult de-un cuvânt.

Nu o să-ți explic libertatea,
Căci n-aș ști cum să mă exprim.
Pot doar să îți spun c-a fi liber
E darul tău cel mai sublim.

Mi-ai zis într-o zi că iubirea
Se naște din mari avuții.
Eu doar am râs simplu; amorul
Nu-i despre minciună, să știi.

Slăvită va fi libertatea!
E tot ce iubirea ne cere.
De-ar fi omul sincer cu sine,
Poate-ar putea să mai spere.

De-aceea suntem poate astăzi
Atât de secați de esență,
Legați de obiecte orbește,
Cuprinși de-o amară absență.

E proba pe care-am pierdut-o
Visând idealuri înalte,
E cartea citită în grabă
Privită de mult prea departe.

E ea, libertatea – comoara
Ce-ascunde-un real caracter.
E harul ce-ar ridica omul
Cu mult mai departe de cer.

Noi n-am înțeles libertatea,
Făcând-o un simplu cobai,
Dar pot să te zdruncine lanțuri
Și-n lanțuri – tu liber să stai.

Gândește, visează, iubește –
Sunt cele mai mari libertăți.
Clădește cu dragoste totul,
În suflet ridică-ți cetăți.

Amarul să fie mai dulce
Și omul în pace cu toate,
Să plouă cu zâmbete-n inimi,
Să fulgere-n noi libertate.

Sursa imaginii reprezentative: https://www.fiti-oameni.ro/

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *