„Fluturii sunt liberi” – un spectacol de excepție marca „Gong”

Este bine ca, din când în când, să lăsăm deoparte grijile cotidiene și să ne concentrăm cu o mai amplă profunzime asupra zborului fluturilor – nu doar al acelora care se confundă cu frumosul colorit al florilor și care ne provoacă privirile să se înalțe către seninul cerului, ci și al celor care-și pun primele întrebări despre viață, care trăiesc cea dintâi dragoste, care au aspirații semețe și deznădejdi la fel mari: adolescenții.

Pe datele de 8, 9, 21 și 22 mai, Sala „Nicolae Manolescu Strunga” a Primăriei Municipiului Roman a găzduit spectacolul „Fluturii sunt liberi”, în regia lui Vlad Ianuș, adaptat după filmul omonim de comedie-dramă din 1972, bazat pe piesa din 1969 a lui Leonard Gershe. Este un spectacol deosebit ce rezonează perfect cu trăirile tinerilor aflați la vremea adolescenței, care se ciocnesc pentru prima dată de dorința independenței, de năzuința unui spirit liber și care se confruntă cu personalitățile variate și contradictorii pe care le experimentează acum mai mult ca niciodată.

„O legendă indiană spune că dacă împărtășești unui fluture o dorință secretă, el va zbura până la ceruri pentru a ți-o transmite, garantând astfel împlinirea sa. Primăvara aceasta este un timp perfect pentru tinerii mei artiști de la Gong, în care să-și antreneze dorințele, să și le metamorfozeze în vise împlinite. Afinități elective și înalte trăiri sufletești, zeci de ore de repetiții, încercări și renunțări, le-au conturat grația și frumusețea zborului, în cea mai recentă punere în scenă a spectacolului «Fluturii sunt liberi». Jocul lor ne vorbește despre nevoia de libertate, despre dorința de evadare din tipare, despre bucuria de viață și mai ales despre îndrăgostire…”, scrie pe pagina sa de Facebook doamna Cătălina Bostan, președinte și coordonator al Trupei de Teatru „Gong” Roman.

Credit foto: Apetrei George

Povestea pusă în scenă se concentrează asupra lui Don (interpretat de Sebastian Doru), un tânăr orb care, hotărând să-și ia viața în propriile mâini, se desprinde de sub aripile hiperprotective ale mamei sale și decide să se mute singur, într-un apartament modest, dar suficient de bun pentru nevoile sale. Astfel, o cunoaște pe Jill, o actriță aflată la început de carieră, trecută timpuriu prin experiențele vieții de adult (se căsătorește și divorțează doar 6 zile mai târziu), înfățișată drept o tânără jucăușă, iresponsabilă și expansivă. Jill întruchipează trei personalități evidențiate de trei actrițe diferite (Medeea Husaru, Antonia Croitoriu, Eliza Atofanei); aceste personalități se ciocnesc și se contrazic, iar fata se află într-o luptă cu sine însăși pentru a descoperi care latură a sa o avantajează cel mai mult: cea exuberantă și copilăroasă, cea rebelă și nonconformistă sau cea timidă, retrasă și indecisă. Între cei doi începe să se contureze o frumoasă poveste de iubire, dezaprobată însă de doamna Baker, mama lui Don (Tatiana Andrei). Aceasta este într-un complet dezacord cu alegerile fiului său și încearcă să-l convingă de faptul că riscă să-și compromită fericirea în compania nefastă a lui Jill și departe de cuibul părintesc. Cu toate acestea, Don este ferm cu privire la decizia lui și nu se lasă înduioșat de stăruințele mamei sale. Apariția lui Ralph (Costin Maftei) în viața lui Jill și, implicit, a sa îi zdruncină, însă, planurile; tânărul află că fata intenționează să plece împreună cu Ralph și să abandoneze frumoasa relație care începuse să ia ființă între ei. Jill este pusă din nou în situația de a alege: fie își petrece tinerețea alături de Ralph, care îi poate oferi un stil de viață alert și caracteristic cerințelor pe care le presupune perioada de descoperire și explorare a adolescenței, fie poate prefera compania liniștită și misterioasă a lui Don, care este dispus să o ajute în procesul de conștientizare a propriului „eu” lăuntric și a adevăratei profunzimi pe care o presupune sentimentul de iubire. În final, lucrurile se așază în făgașul lor de drept, iar Don și Jill acceptă că se completează perfect unul pe celălalt și că numai împreună pot situa dragostea adevărată la gradul de „ideal”. 

Credit foto: Apetrei George 

Don este expresia libertății și a visului neferecat, în ciuda tuturor obstacolelor care îi stau în cale: atât de ordin fizic (imposibilitatea de a folosi simțul vederii), cât și de ordin sufletesc (confruntarea cu părerile și dorințele mamei aflate în contradicție cu idealurile și planurile proprii, tumultul interior pe care i-l provoacă începutul dragostei pentru Jill, dificultatea de a-și accepta handicapul). Mintea și sufletul acestuia sunt asemenea unei cărți deschise, menite nu doar să ofere lumii esența conținutului său, ci și să asimileze emoția vieții odată cu parcurgerea acesteia și să continue actul scrierii, intensificând frumusețea poveștii și perfecționând-o. Jill reprezintă inițiatoarea lui Don în tainele iubirii, cea care poate rupe lanțurile tăcerii și ale neputinței și muza pe care tânărul nu este nevoie să o contemple cu ochii fizici pentru a o putea admira în toată splendoarea ei, întrucât cea mai sinceră cu putință este vocea inimii. Doamna Baker constituie tipul mamei hiperprotective, care crede că poate decide cel mai bine pentru propriul copil, însă o anume discuție cu Jill o adâncește într-o meditație a faptelor trecute și prezente și o conduce la concluzia că o grijă excesivă și nefastă apasă greu aripile fiului său, astfel încât decide să îi ofere acestuia libertatea propriilor alegeri. Ralph este impedimentul cu rol constructiv apărut în calea celor doi îndrăgostiți, forța ce le testează convingerile și fermitatea propriilor sentimente, convingându-i pe aceștia de onestitatea emoțiilor care îi leagă. 

Credit foto: Apetrei George 

Decorul ales este unul simplu, minimalist, potrivit cerințelor de trai pentru care Don optează: canapeaua din centrul scenei și măsuța de cafea care o însoțește sunt martore ale trăirilor diverse prin care trec personajele, peretele negru din fundal sugerează obscuritatea care îl înconjoară pe tânăr, posterele sunt aspirația spre normalitate, iar ușa care desparte camera lui Don de cea a lui Jill este reprezentată de un paravan șubred, prin care tânăra își poate face apariția oricând dorește; tuturor acestora li se adaugă un dulap multifuncțional, un uscător de rufe, obiecte și lucrușoare care introduc spectatorii în cadrul simplist pe care piesa de teatru dorește să îl inducă. Vestimentația este și ea adecvată personalităților personajelor: Don se remarcă prin clasica îmbrăcăminte a adolescenților, definită de lejeritate și naturalețe, verdele bluzei lui Jill face trimitere la ideea de renaștere, evoluție, speranță și siguranță, ținuta doamnei Baker se caracterizează prin eleganță și precizie, iar îmbrăcămintea lui Ralph sugerează relaxarea acestuia în raport cu lumea, comoditatea faptelor și a gândurilor sale. 

Credit foto: Apetrei George 

Axioma „Fluturii sunt liberi” ilustrează o stare tipic adolescentină și face referire la independența sufletească de care tinerii ajunși la vârsta adolescenței au nevoie: aceștia sunt fluturi proaspăt ieșiți din cocon care încep prin a simți gustul dulce al libertății de a fi, de a iubi, de a visa, de a pătrunde tainele lumii, completându-se prin celălalt și refăcându-și echilibrul emoțional doar prin amplificarea și desăvârșirea sentimentului ce-nalță, singura formă de infinit pe care omul o poate atinge…

Fluturii sunt liberi – Sala „Nicolae Manolescu Strunga”, Primăria Municipiului Roman
Regia: Vlad Ianuș
Asistent regie: Vlad Pânzaru
Distribuția: Sebastian Doru; Medeea Husaru; Tatiana Andrei, Antonia Croitoriu; Eliza Atofanei; Costin Maftei
Grafica: Cristinel Ionel Prisacaru
Credit foto: Apetrei George

Sursa imaginii reprezentative: Facebook

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *