Interviu cu Ilaria Mihai și Maria Crîșmaru, coordonatoarele Proiectului „Cartea Vie” din cadrul Asociației „Mușatinii” Roman

Lectura constituie o îndeletnicire pe care, odată ce-o deprinzi cu adevărat, n-o mai poți părăsi vreodată. Liant care face trecerea de la realitate la ficțiune, de la imperfectul necesar la perfectul dorit, cartea îngăduie celui care ajunge s-o iubească accesul către lumi minunate, fantastice, vindecătoare, imprimând în suflet și-n minte o dorință arzătoare de cunoaștere și-o dragoste infinită pentru frumos. Putem exista în lipsa cărților, dar nu este posibil să trăim fără acestea. Cititul contribuie considerabil la dezvoltarea armonioasă a omului, iar o doză zilnică de lectură conduce la efecte miraculoase în timp asupra creierului și-a spiritului, condimentând cu un plus sănătos de savoare viața ființei umane.

Toate acestea par să fie bine cunoscute de către membrii Proiectului „Cartea Vie”, una dintre ramurile Asociației „Mușatinii” Roman. Cei peste 40 de tineri pasionați de lectură din cadrul grupului împărtășesc zilnic impresii, fotografii și gânduri despre cărțile dragi lor, îndemnându-i și pe alții să descopere arta magică a cititului. Ilaria Mihai și Maria Crîșmaru, coordonatoarele acestui frumos proiect și eleve ale Colegiului Național „Roman-Vodă”, au răspuns cu multă disponibilitate invitației mele de-a ne vorbi despre ce înseamnă lectura pentru ele, care sunt beneficiile acesteia și prin ce fel de activități promovează „Cartea Vie” cititul.

Ilaria, elevă în clasa a X-a B, este „o mare iubitoare de pisici, de cărți, de fotografie, de cafea, de artă și de liniște”. Îi place să se implice în multe proiecte care îi dezvoltă creativitatea și competențele, dar și să dedice o parte din timpul ei voluntariatului în diferite ONG-uri. Maria învață în clasa a XI-a H și este o persoană „foarte introvertită, dar în același timp destul de sociabilă”. Sfera ei de pasiuni înglobează voluntariatul și arta de toate felurile, dar este preocupată și de informarea cu privire la contextul social-politic în care ne aflăm, combaterea unor probleme evidente precum discriminarea ș.a. Vă prezint, în rândurile ce urmează, interviul realizat împreună cu cele două voluntare.

1. Cum a luat naștere pasiunea pentru lectură?

Ilaria: Pot spune că această pasiune a luat naștere treptat, a fost un proces lung și foarte bine dospit. Când eram mică, mama îmi citea tot felul de povești, îmi cumpăra cărți interactive, absolut superbe; îmi doream mereu să merg în librărie să văd frumusețea cărților, să le ating filele și să le privesc imaginile. Apoi, am învățat să citesc și am „gustat” din mai multe feluri de literatură, dar cartea care mi-a trezit „dependența” pentru lectură este „Micul Prinț”, de Antonie de Saint-Exupéry. Țin minte că am fost vrăjită de poveste, am terminat cartea într-o singură zi, fiind prima carte „devorată”.

Maria: Pasiunea pentru lectură a început mai mult dintr-o plictiseală când, undeva prin clasa a VII-a, în vacanța de iarnă, am citit toată seria „Harry Potter” din lipsă de alte activități sau hobby-uri. Un rol important, însă, l-a jucat și profesorul meu de română din V-VIII, care ne vorbea constant despre lectură și rolul ei, ne recomanda cărți etc.

2. Care sunt activitățile pe care le-ați desfășurat până acum în cadrul Proiectului „Cartea Vie”, în calitate de coordonatoare, și ce planuri aveți pentru viitor?

Ilaria: Până acum am încercat să fac propuneri și teme cât mai diversificate, care pot fi abordate de majoritatea persoanelor de pe grup. Principala activitate este scrierea de recenzii pentru cărți sau filme, este un proces interesant, fiecare își exprimă ideile din ce în ce mai creativ și se pot naște discuții antrenante pe anumite subiecte. Îmi place să îmbin arta fotografică cu lectura, astfel am propus realizarea unor poze cu și despre cărți în diferite ipostaze inedite, cu prilejul anumitor evenimente (Dragobete, Săptămâna lucrurilor vechi). De asemenea, am dat startul unei provocări foarte îndrăznețe, un concurs de scriere creativă, „Scriptum ideas”. În cadrul primei ediții, participanții pot compune la alegere o poezie, povestioară, file de jurnal, cântecele sau orice consideră că ar exprima mai bine sentimentele lor, având libertatea de a alege orice subiect. Pentru viitor îmi propun continuarea și îmbunătățirea activităților actuale, iar dacă situația epidemiologică ne va permite, doresc să ne vedem față în față cu toții, să discutăm liber despre ce planuri literare avem, poate să facem consacratul schimb de cărți. De asemenea, sper la cât mai multe ediții ale „Scriptum ideas”, poate chiar la o vânătoare de cărți în aer liber.

Maria: Eu sunt coordonatoarea proiectului din toamna anului trecut și, din cauza contextului nu foarte favorabil, ne-a fost greu să ne întâlnim fizic la cluburi de carte autentice. Am reușit însă să facem un mic joc la început, în care am citit cartea preferată a unui alt membru, iar în rest ne-am concentrat pe recenziile scrise despre cărți sau filme pe anumite teme.

(Fotografie preluată din cadrul grupului de Facebook „Proiectul «Cartea Vie»”)

3. V-a responsabilizat coordonarea unui astfel de proiect, v-a oferit diverse avantaje?

Ilaria: „Cartea vie” este primul proiect pe care îl coordonez în cadrul Asociației „Mușatinii” și cred că m-a schimbat în bine. Alături de colega mea, Maria, am reușit să mă integrez în colectivitate, să îmi fac prieteni de la diferite clase și să pot prezenta, într-o notă mai veselă, ideile mele literare. Da, responsabilizarea este un aspect primordial în ceea ce privește parcursul meu de coordonator, căci am învățat să îmi dozez mai bine timpul, să acord atenție și altor persoane, să fiu mai înțelegătoare și deschisă altor idei și păreri.

Maria: Cu siguranță, proiectul reprezintă pentru mine o responsabilitate foarte mare, dar cred că sentimentul predominant a fost mai degrabă cel al apartenenței. Deși eu și Ilaria suntem coordonatoare, am încercat să creăm, totuși, mai mult decât un proiect, și anume un grup de prieteni cu o pasiune comună: cărțile.

4. Care este cartea pe care ați recomanda-o în mod deosebit și de ce?

Ilaria: O întrebare grea pentru un pasionat de lectură, înrudită cu arhicunoscuta „Care este cartea ta preferată?”. 🙂 Sunt multe cărți care mi-au rămas în suflet și care mi-au lărgit orizonturile, dar cartea pe care am recomandat-o foarte mult și care a fost plăcută de multe persoane este „Cum să oprești timpul”, de Matt Haig. Consider că este un roman potrivit pentru oricine, un fel de enciclopedie a vieții, care prezintă existența unui om din mai multe aspecte. Cel ce o citește are parte de acțiune, dramă, mister, suspans, umor, amor, omor… Această carte este un amalgam de trăiri, de sentimente și informații.

Maria: Una dintre cărțile mele preferate, pe care am recomandat-o la nesfârșit încă din 2017, când am descoperit-o, este „Challenger Deep”, de Neal Shusterman. Romanul este unul emoționant și prezintă povestea unui adolescent care se confruntă cu probleme psihice, acțiunea dezvoltându-se pe două planuri: cel al realității și cel al imaginației acestuia – ele se completează, combinând întâmplările pline de umor cu cele dramatice. Romanul a rămas cu mine în toți acești ani și este acel cu care îmi compar multe dintre celelalte lecturi pe care le experimentez în ceea ce privește emoțiile cu care rămân la final.

(Fotografie preluată din cadrul grupului de Facebook „Proiectul «Cartea Vie»”)

5. V-au schimbat cărțile viața în vreun fel?

Ilaria: Categoric DA. Cărțile mi-au schimbat viața în multe privințe: am descoperit lumi noi, personaje care mi s-au legat de suflet, am învățat numeroase cuvinte și expresii noi, dar mai presus de orice am legat prietenii cu alți iubitori ai literelor bine înlănțuite, participând la multe cluburi de carte sau discutând cu minunații oameni de pe „Cartea vie”. În plus, am reușit să îmi dezvolt pasiunile, dând viață unui cont de bookstagram (@ilaria_narcisa), unde îmi spun părerea despre lecturile mele, postez tot felul de fotografii creative și relaționez cu persoane din diferite colțuri ale lumii, uneori cu diferiți autori.

Maria: Cărțile mi-au dezvoltat foarte mult empatia și modul în care privesc oamenii. Învăț de la personaje cum să reacționez în diferite situații. Pentru mine, cărțile au un efect terapeutic. Nu cred însă în acest mit conform căruia cărțile „te fac deștept”, cred că poți la fel de bine să nu fii deștept citind, cum poți fi foarte deștept fără să citești neapărat mult.

6. În această eră a tehnologiei, tot mai mulți adolescenți cad în mrejele vicioase ale rețelelor sociale. Cum credeți că poate fi promovată lectura în rândul tinerilor atrași din ce în ce mai mult de vraja Internetului?

Ilaria: Consider că totul are un anumit rost și nu ar trebui să extirpăm rețelele sociale, ele pot fi un mijloc de a promova lectura, un mediu actual pentru a citi. De ce? Există multe persoane care folosesc mass media pentru a se apropia de cărți, prin fotografii, videoclipuri, recenzii. Până la urmă s-au inventat ebook-urile, cărți electronice, care sunt la îndemâna celor care, din diferite motive, nu apreciază formatul fizic al unui roman. Cunosc mulți tineri care la început au fost reticenți în fața lecturii, dar după ce au citit primul ebook au devenit lectori împătimiți și au trecut chiar la mijloacele tradiționale.

Maria: Internetul poate fi la fel de benefic ca lectura dacă e folosit corespunzător, din punctul meu de vedere. Și lectura, la rândul ei, poate deveni la fel de dăunătoare cum sunt uneori rețelele de socializare. Depinde de cum învățăm să ne facem selecția: ce alegem să consumăm. Poți să te informezi corect de pe internet la fel de bine cum poți adopta din unele cărți concepții total greșite, cum ar fi cazul romanelor ce sunt mai mult propagandă politică sau cele care promovează relațiile toxice. Și lectura, dar și internetul au rolul lor, un echilibru sănătos între ele cred că e cea mai bună variantă.

7. Aveți vreun mesaj pentru tinerii reticenți în ceea ce privește beneficiile lecturii?

Ilaria: În conformitate cu spusele lui J.K. Rowling, „Dacă nu-ţi place să citeşti, înseamnă că n-ai găsit cartea potrivită”, consider că fiecare om are cartea lui de început în lungul drum al lecturii, iar dacă nu îți satisface gusturile o scriere, schimb-o, caută persoane care să iubească lectura și discută, caută subiecte care să fie pe placul tău, cercetează, distrează-te.

Maria: Celor care nu știu cum să înceapă le recomand să asculte recomandările de la oamenii pe care îi apreciază sau cu care consideră că seamănă (+o privire aruncată pe booktube-ul străin sau cel românesc ar putea să ajute, pe mine m-a ajutat mult canalul 4fără15) sau să citească despre subiecte care le surâd. Îmi este mult mai ușor să le explic introvertiților ca mine că lectura le va fi cel mai bun prieten, însă celor cu un spirit de viața mai alert le propun să caute răspunsul în cărți care să le împărtășească același spirit și „vibe”.

(Fotografie preluată din cadrul grupului de Facebook „Proiectul «Cartea Vie»”)

Pentru mai multe detalii despre activitatea proiectului „Cartea Vie”, accesați pagina de Facebook a Asociației „Mușatinii” Roman sau „Ziarul Mușatinilor”. 

 

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *