Iubirea – între mit și realitate

Iubirea reprezintă cel mai mare mister al zilelor noastre. O găsim mereu în poezii, romane și în diferite studii psihologice. Nici astăzi, într-o societate evoluată, nu avem răspunsuri clare cu privire la ce înseamnă această stare, ce presupune ea, dată fiind diversitatea părerilor și a experiențelor celor din jur. Uneori îmi dau seama că poate nu ar trebui un răspuns clar, nu e ceva ce poate fi definit, căci dacă totul ar fi structurat riguros, eu sunt de părere că viața nu ar mai avea niciun sens și oamenii ar fi doar niște roboți umblători.

De aceea, în cadrul acestui articol voi prezenta unele din cele mai cunoscute povești de dragoste, atât din realitate, cât și din opere literare, pentru a vă ajuta să înțelegeți că iubirea, în orice formă a ei, există. Poate avem de învățat de la cei care au trecut chiar și prin adevărate orori derulate pe scena lumii pentru a fi cu persoana iubită. 

N.B! Acest articol NU reprezintă un top al celor mai cunoscute povești de iubire, deoarece ar fi inadmisibil să credem că o iubire este mai frumoasă decât cealaltă. Fiecare poveste are ceva aparte. Acestea vor apărea în ordinea în care le-am găsit.

Doresc să adaug un citat aparținându-i scriitorului Emil Cioran: Dragostea înseamnă suferință. Și cum mulți fug de suferință, puțini știu să iubească.

I. Mitul lui Cupidon și Psyche

Cupidon și Psyche

Este unul din cel mai cunoscute mituri, dovedindu-ne că dragostea există între divinități și muritori. Ceea ce m-a impresionat în cadrul acestui mit este curajul pe care l-au avut amândoi și voința lui Psyche de a se dărui lui Cupidon. Sunt, bineînțeles, și secvențe mai triste, ca invidia surorilor privind luxul în care trăia Psyche după ce fusese luată de „monstrul” care era, de fapt, Cupidon. Faptul că printre aceste relatări avem parte de anumite lecții de viață, poate transpuse în alt plan, ne dă totuși speranța că iubirea există oriunde, atât în cer, cât și pe pământ. Iubirea dintre un zeu și o muritoare ar trebui luată ca model privind relațiile dintre două persoane de rase, etnii, religii diferite sau dintre persoane cu apartenențe religioase diferite (fie o persoană catolică cu una musulmană, fie un evreu și un german, fie un om de culoare și unul asiatic).

NU există impedimente de acest fel, atâta timp cât partenerii se dedică unul celuilalt și vor să rămână împreună, iar obstacolele nu sunt altceva decât „teste” prin care relația poate să fie mai puternică/slabă.

II. Orfeu și Euridice

O altă poveste de iubire, din minunatele mituri grecești, a doi oameni ce ajung până în Lumea de Jos pentru a se regăsi. Orfeu, după ce îi fusese luată Euridice prea devreme de lângă el, pleacă să o caute. Aici vine partea în care Orfeu își demonstrează dragostea ce i-o poartă acestei nimfe, prin cânturile sale de liră ce îmblânzesc până și cele mai fioroase și vicioase ființe ce stăteau în Împărăția morților. Hades și Persefona rămân uimiți de cât de multe este capabil Orfeu, doar pentru a o avea pe iubita lui, și îi oferă șansa de a se reuni cu Euridice. Tot ce trebuia Orfeu să facă era să urce muntele care ducea spre lumea celor vii și nu avea voie să-și întoarcă privirea în urma lui. Însă, pe măsură ce înainta, simțind că Euridice îl urmează și fericit că se va reuni cu ea, Orfeu s-a uitat în urma lui și și-a văzut iubita târâtă înapoi în Lumea de Dincolo. După asta, lui Orfeu nu i s-a mai dat voie să coboare în Lumea Morților și s-a întors în Lumea celor Vii. Îndurerat și fără de speranță, Orfeu a început să cânte din lira sa despre iubire, evocând fericirea și durerea pe care i-a purtat-o iubitei sale.

În timp ce cânta din liră, s-au apropiat niște ființe numite Menade care îl pândiseră de când acesta se întorsese din Împărăția Morților. În unele versiuni ale mitului, acestea i-au cerut lui Orfeu să le cânte o melodie veselă, chiar orgiastică, dar el le-a refuzat și a fost ucis de Menade. În altele, Orfeu pur și simplu le-a respins și, mâniate de gestul lui, l-au omorât.

Și, astfel, Orfeu fiind omorât, sufletul lui s-a reîntors în Lumea celor Morți și alături de Euridice merg de-a lungul râului Styx, ținându-se de mână până în zilele noastre. Uneori, Orfeu o ia înainte și se uită în urmă să vadă dacă iubita sa îl urmează în continuare.

III. Povestea celor doi fluturi- Legendă din China

Legenda vorbește de o femeie pe nume Zhu Yingtai care dorea să studieze, având o minte strălucită și o pasiune pentru cunoaștere, dar, în perioada în care trăia, fetelor le era interzis să studieze și să aibă profesii ca bărbații. Așa că Yingtai s-a hotărât să se deghizeze în bărbat pentru a nu da de bănuit de adevărata ei identitate. Când a venit timpul să plece în provincia Hangzhou pentru a începe studiile, s-a întâlnit cu un bărbat pe nume Liang Shanbo care trebuia să plece și el în Hangzhou, iar cei doi au mers spre aceeași destinație. În cadrul Academiei din Hangzhou, odată cu trecerea anilor, Shanbo și Yingtai deveneau din ce în ce mai apropiați, studiind împreună și împărtășind cunoștințele unul altuia. Yingtai s-a și îndrăgostit de Shanbo, dar nu știa cum să-i spună că era de fapt femeie.

Într-una din zile, Zhu Yingtai primi o scrisoare de la familia ei, spunându-i să revină acasă deoarece tatăl ei era bolnav și plănuise un mariaj fiicei sale cu un om dintr-o familie nobilă, Ma Wanzai. Auzind de acestea, femeia a fost foarte tristă, dar n-a avut încotro și s-a supus îndemnului. Liangbo a vrut să o conducă spre casă, voind să-i țină companie. Yingtai a acceptat. Pe drum, femeia a vrut să-i arate lui Shanbo adevărata ei identitate aruncând o piatră spre o pereche de rațe ce înotau de-a lungul lacului de lângă drum, spunând că acele două rațe sunt ei doi și nu se vor mai vedea, dar nici atunci Shanbo n-a înțeles ce a vrut Yingtai să spună. În tradiția chineză, rațele sunt simbolul iubirii dintre un bărbat și o femeie. Singurul lucru ce putea să-l facă era să-i promită lui Liang Shanbo că se vor întâni.

După ceva timp, nemaivăzându-și de mult prietenul, Liang Shanbo s-a decis să se ducă la casa lui Yingtai și să-l întâlnească. Acolo și-a văzut tovarășul de studiu în adevărata lui identitate, și a înțeles că Yingtai era de fapt o femeie. Shanbo avea și el suspiciunile lui legate de înfățișarea celui mai bun prieten, și se pare că acestea au fost corecte de la început. Acesta a vrut să se căsătorească cu Yingtai, dar era prea târziu deoarece femeia deja era promisă altcuiva. Shanbo n-a putut face nimic și a plecat din casa iubitei sale distrus de vestea ce-a primit-o. N-a putut trece peste această amară despărțire și, nemaiputând să trăiască fără Yingtai, a murit

Yingtai n-a putut să-l uite pe cel cu care și-a petrecut cele mai frumoase momente din viață și aflase de la unul dintre prietenii lui Shanbo că acesta a murit de iubire. Auzind de aceasta, Yingtai l-a jelit amar.

În ziua nunții, Yingtai l-a rugat pe tatăl ei s-o lase să meargă la mormântul iubitului ei care era în drumul pe care trebuia să-l parcurgă cu alaiul de nuntă. Tatăl, deși era împotrivă, a acceptat într-un final. Când a ajuns la locul mormântului, Yingtai s-a așezat în genunchi și s-a rugat timp de o oră, lacrimile curgându-i pe obraji. Dintr-o dată, un cutremur puternic s-a produs speriindu-i de moarte pe nuntași și fugind cât mai departe de mormânt, iar mireasa a fost lăsată singură. O groapă mare s-a format în fața mormântului, făcând-o pe Yingtai să cadă în ea.

După aceea, doi fluturi frumoși au ieșit din groapă și s-au înălțat tot mai mult spre cer, fiind în sfârșit liberi în a-și împlini iubirea.

Această poveste din China este una din cele mai cunoscute și este considerată a fi echivalentul operei shakesperiene „Romeo și Julieta”

Statuie ce îi reprezintă pe Liang Shanbo și Zhu Yingtai în aproprierea mormântului Julietei în Verona, Italia

IV. Lale și Gita în „Tatuatorul de la Auschwitz”

Gita și Lale Sokolov

Aceasta este o poveste reală de iubire între doi evrei ce s-au cunoscut la Auschwitz, lagărul de exterminare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un loc în care ne așteptăm să fie numai teroare, moarte, și frică. Un evreu care avea sarcina de a tatua pe cei nou veniți- niște miei duși la înjunghiere- și o fată care avea să-i marcheze existența pe vecie. Așa începe povestea lor. Doi evrei condamnați la moarte doar pentru că s-au născut așa; n-au făcut rău nimănui și totuși soarta i-a forțat să treacă prin multe pericole. Totuși, nu trebuie să privim cu tristețe această întâlnire deoarece ceva i-a făcut să fie unul lângă altul la bine și la greu. Ce-o fi oare acel ceva? Iubirea.

Nu doresc să dau mai multe detalii pentru că foarte mulți dintre cei care îmi vor citi articolul vor fi aflat deja de această poveste de iubire. Dacă nu, vă invit să citiți cartea „Tatuatorul de la Auschwitz” scrisă de Heather Morris. Nici n-o să vă dați seama cât de repede vă vor trece foile cărții printre degete, citind fiecare capitol cu multă nerăbdare. Aveam aceeași senzație, și chiar dacă o astfel de iubire numai în acele cărți din secolele uitate de lume se găsește, eu sincer cred că unii oameni nu se vor mai lua după ce televizorul le spune, ci vor vedea cu ochii lor ce înseamnă să fii cu cineva chiar și la 90 de ani.

V. Regele Mihai și Principesa Ana

Iată o poveste de iubire simplă, dar care merită un loc în acest articol. Cei doi s-au cunoscut în cadrul unei recepții la nunta reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Era cu puțin timp înainte de exilul dureros ce avea să-l îndure mare parte din viață regele Mihai. Principesa Ana a fost o adevărată prietenă, confidentă, soție, mamă pentru cele cinci fiice ale sale.

Unul din momentele mai puțin cunoscute legate de relația dintre cei doi a fost când principesa i-a refuzat prima dată cererea în căsătorie a tânărului Mihai, dar la a doua întâlnire acesta a plimbat-o cu mașina de-a lungul unui lac; ceea ce a fost surprinzător pentru principesă a fost siguranța pe care o avea regele la volan și cât de bine executa anumite mișcări pentru că acesta era pasionat de mecanică. Nunta lor a avut loc în Grecia pe 10 iunie 1948 unde au fost invitați mai mulți monarhi, membri de familie din partea mirelui și-a miresei. Viața lor a fost una simplă, după căsătorie locuind la fermă, vânând iepuri și având grijă de copiii lor.

Într-un documentar realizat de Cristina Țopescu, Principesa Ana a spus: „Nu-mi place să văd pe cineva pe care-l iubesc, trist. Așa că am împărțit tristețea”.

Vă voi pune la dispoziție acest documentar dacă doriți să aflați mai multe despre cuplul regal din România.

Probabil vă întrebați de ce am adăugat acești doi monarhi aici. Motivul e simplu: simplitatea. Mereu tânjim după o iubire unică, chiar de ordin astral, să fim noi centru universului în ochii partenerului sau partenerei noastre. Dar oare de ce să nu ne uităm și la doi oameni încercați în fel și chip de viață, de istorie, de soartă și care acum se odihnesc unul lângă altul în mormânt, oameni ce au găsit unul în celălalt singura bucurie, alinare când au fost încercați. Și aici avem de învățat.

VI. Savitri și Satyavan

Și spațiul indian are povești de dragoste uluitoare. Cumva mă duce cu gândul la „Maitreyi” a lui Mircea Eliade și la misterele părții orientale, de unde vedem că viața capătă un alt sens spre deosebire de viziunea europenilor. Cu toate că aceste două relatări au finaluri diferite, este important să știm că atât Maitreyi cât și Savitri au arătat devoțiune profundă față de cei pe care îi iubeau.

Savitri a fost o prințesă foarte frumoasă la chip, iar tatăl ei în zadar a vrut să-i găsească un soț, deoarece frumusețea fiicei sale îi intimida pe toți pețitorii, făcându-i nevrednici de mâna unei astfel de prințese ce era considerată o adevărată zeiță.

Unele variante ale legendei susțin că zeul Savitri i-a dăruit regelui Aswapati o fiică și că acesta, pentru acest dar, a numit-o pe fiică după zeul care i-a îndeplinit dorința: aceea de a avea un moștenitor.

Prințesa, nefiind impresionată de bărbații care se prezentau în fața ei, a deci să-și caute viitorul soț singură. A călătorit mult până să ajungă într-o pădure unde a văzut un tânăr care tăia niște lemne. Savitri a fost fermecată de acest bărbat și s-a apropiat. Satyavan, căci acesta îi era numele, a fost fericit să întâlnească pe cineva în astfel de pustietate și au început să să vorbească. Din spusele lui Satyavan, Savitri a aflat că acesta era fiul unor conducători puternici, dar au fost alungați din regatul lor, iar tatăl acestuia a fost orbit. Acum nu erau altceva decât niște oameni simpli, muncind din greu pentru a supraviețui. Petrecând timpul împreună, cei doi și-au dat seama că sunt făcuți unul după altul și-au început să vorbească despre viitorul lor împreună.

Când s-a întors acasă la tatăl ei să-i dea vestea minunată, Narada Muni, mesagerul zeilor care se înfățișase la tatăl ei regele, a profețit că Satyavan mai avea doar un an de trăit din momentul în care se va căsători cu Savitri. Când a auzit astfel de cuvinte, prințesa a fost mâhnită, însă nu a acceptat faptul că avea să-l piardă pe cel cu care își va uni destinele. Așa că a jurat că nu se va căsători cu un altul, chiar dacă iubitul ei va muri ea va fi mereu a lui Satyavan. Tinerii s-au căsătorit, având binecuvântarea părinților și și-au făcut casă aproape de locul unde s-au întâlnit. Au trăi în simplitate, dar bucurându-se unul de compania celuilalt.

Din nefericire, după un an se ivi și ziua fatidică. Soarele ardea pământul, iar căldura emanată de acesta era aproape insuportabilă. Aflându-se în mijlocul arșiței, Satyavan a leșinat și pe loc a murit. Savitri nu putea face nimic și simțea cum încet-încet trupul soțului ei se răcise. Din depărtare se ivea zeul Yamraj care avea sarcina de a conduce sufletele morților în lumea de dincolo.

Savitri a început să urmeze zeul pentru a-l convinge să-l readucă pe Satyavan la viață. Yamraj, văzând că este urmărit, a început să tune și să fulgere, convins că o va face pe prințesă să plece acasă. Dar Savitri a rezistat în ciuda rănilor cauzate de tunetele și fulgerele zeului. Atunci, Yamraj i-a acordat șansa de a-i îndeplini o dorință. Prima pe care și-a pus-o prințesa a fost ca tatăl lui Satyavan să-și recapete vederea. Zeul a acceptat și i-a spus să plece.

Pe la jumătatea drumului, zeul a văzut-o iar pe femeie mergând în urma lui. Atunci Yamraj i-a făgăduit că îi va îndelini o a doua dorință. Aceasta a fost ca tatăl lui Satyavan să-și recapete regatul. Dorința a fost îndeplinită.

Când a ajuns în lumea de dincolo, Yamraj a fost uimit să o vadă pe Savitri, așa că i-a propus o a treia dorință. Prințesa a dorit să fie mamă a mulți copii, iar zeul, neștiind de trucul acestei dorințe, i-a împlinit-o. Poate vă întrebați de ce am adăugat cuvântul truc. Deoarece, pentru a fi mamă a mulți copii era nevoie de aducerea la viață a lui Satyavan- cumva i-a cerut prin alte cuvinte să-l învie pe iubitul ei, deși i s-a spus de la prima dorință că nu-și pote dori asta. Zeul și-a dat seama prea târziu de asta, însă a fost mișcat de devotamentul lui Savitri și l-a înviat pe Satyavan.

Apoi, cei doi au părăsit Lumea de dincolo și s-au întors de unde au plecat: la mica lor casă, trăind fericiți.

Aceste povești de iubire sunt doar câteva exemple din multe izvoare pe care le cercetăm zi de zi. Cumva acestea fac loc părții spirituale spre a crește și a înflori în sufletele oamenilor. Suntem ființe egoiste, dar cumva înăuntrul nostru, știm că nu putem face față provocărilor vieții singuri. Cineva care să poată trece prin viață cu noi, să suporte greutățile este cu adevărat ceva rar. Din cauza modernismului, oamenii se pierd și valorile vechi se destramă. Însă miturile, legendele chiar și întâmplările reale, în ciuda dezgustului unor oameni, nu se vor pierde niciodată.

Fiecare poveste vorbește pentru oricine ce vrea să audă.

Surse și imagini:

  • https://www.diane.ro/2013/07/mit-cupidon-psyche-legenda.html
  • https://www.bing.com/images/search?view=detailV2&ccid=vhz4%2fk4s&id=26375212154D8D6DB8A74B54932BE2E93181B1F9&thid=OIP.vhz4k4sGxttJbXl1280.png&exph=1280&expw=914&q=Cupidon+%c8%99i+Psyche&simid=608048956946978042&ck=EC9
  • https://www.litera.ro/mitologia-orfeu-si-euridice-cpbmit22
  • https://www.bing.com/images/search?q=orfeu+%c8%99i+euridice&id=CB349D5AE0CAA0621725B309DAAB236EEF792739&FORM=IQFRBA
  • https://www.youtube.com/watch?v=KfgJO_OmFKc
  • https://www.youtube.com/watch?v=Bntajh4GWSc
  • https://www.butterflyinsight.com/butterfly-lovers-chinese-legend.html
  • https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/93/Monument_to_Liang_Shanbo_and_Zhu_Yingtai_near_the_Tombe_di_Giulietta_in_Verona%2C_Italy.jpg/220px-Monument_to_Liang_Shanbo_and_Zhu_Yingtai_near_the_Tombe_di_Giulietta_in_Verona%2C_Italy.jpg
  • https://th.bing.com/th/id/OIP.UGor4owVbpqaBrYzR-mt2QHaEK?w=314&h=180&c=7&o=5&pid=1.7
  • https://blogs.timesofisrael.com/review-of-the-tattooist-of-auschwitz-by-heather-morris/
  • https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/regele-mihai-si-regina-ana-o-poveste-de-dragoste-de-aproape-sapte-decenii-544009
  • https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/regele-mihai-si-regina-ana-o-poveste-de-dragoste-de-aproape-sapte-decenii-544009
  • https://www.youtube.com/watch?v=hN2qXV6QDQA
  • https://th.bing.com/th/id/OIP.xG4mIUnzsIpCqLBWRWzUOwEsCo?w=319&h=180&c=7&o=5&pid=1.7
  • https://www.thehindu.com/society/history-and-culture/the-story-of-savitri-sathyavan/article19414814.ece
  • https://www.kidsgen.com/fables_and_fairytales/indian_mythology_stories/satyavan_and_savitri.htm
  • http://www.mahabharataonline.com/stories/mahabharata_story.php?id=11
  • https://www.youtube.com/watch?v=1vB0gFi8uow

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *