Libertatea individuală și limitele autorității în concepția lui J. S. Mill

În Despre libertate, eseu filosofic, John Stuart Mill pledează pentru libertatea individuală, una dintre cele mai de preț valori necesare unei societăți pentru dezvoltarea sa colectivă, cât și a fiecărei persoane în parte.

Cartea este structurată în cinci capitole, după cum urmează: Introducere, Despre libertatea gândirii și a cuvântului, Despre individualitate, ca unul dintre elementele bunei stări, Despre limitele autorității societății asupra individului și Aplicații.

În primul capitol, Introducere, filosoful clarifică subiectul lucrării sale, care nu este Libertatea Voinței, ci Libertatea Socială sau Civilă. Întrebarea pe care și-o pune este: în ce măsură și modalitate poate societatea să-și exercite puterea asupra individului?

Mai departe, Mill face o scurtă trecere în revistă a formelor de conducere pe care le-a încercat omenirea de-a lungul vremii. Înainte, conducătorii se aflau într-o poziție antagonică față de supuși, iar puterea lor nu era la fel de limitată precum în democrație, unde conducătorii statelor au un set de drepturi și obligații pe care sunt obligați prin lege să le respecte.

Spre deosebire de alte regimuri din vechime, în democrație, conducătorul poporului este, de fapt, reprezentantul poporului. Este delegat de oameni să-i conducă. Și, atunci, se întreabă Mill, ce sens are impunerea unei limite a puterii? Conducătorul conduce în numele poporului, ca și cum poporul s-ar conduce singur. Cu toate acestea, conducătorul a fost ales doar de o parte a poporului, de majoritate, de cei mai activi. Deci, această parte a poporului poate oprima și nedreptăți o altă parte a poporului, aflată în minoritate, mijloc prin care se poate ajunge la dictatura majorității. Iată deci de ce sunt necesare precauții în fața unui astfel de abuz de putere.

În al doilea capitol, accentul cade pe libertatea de exprimare, pe libertatea gândirii și a cuvântului. J. S. Mill explică aici, printre altele, de ce este importantă posibilitatea de a dezbate liber chiar și, de fapt, poate mai ales și opiniile neadevărate și opiniile minoritare. Ne sunt oferite mai multe argumente pentru acest lucru. În primul rând, nu suntem infailibili, ci supuși greșelii, deci, oricât de greșită ni s-ar părea o anumită opinie, este necesar să o dezbatem liber pentru a ne asigura că nu ne înșelăm.

În al doilea rând, chiar dacă opinia respectivă e cu adevărat greșită, dezbaterea ei evidențiază adevărul opiniei corecte. În cazul în care glasul oponenților unei anumite concepții ar fi interzis, concepția respectivă s-ar transforma într-o dogmă rigidă pe care nu o mai discută nimeni și care riscă deci să fie învățată mecanic, fără să fie înțeleasă și trăită cu adevărat, fără să fie pătrunsă de mintea omenească în adevăratul ei înțeles, ci doar memorată în mod mecanic, tocmai pentru că nu este permisă și o viziune critică asupra acesteia. Un exemplu elocvent pe care ni-l dă Mill în acest caz este al creștinismului, care s-a răspândit mult mai repede și mult mai mult în primele secole ale existenței sale decât acum. Mulți oameni care se numesc astăzi creștini urmează această religie mecanic, mergând duminica la biserică, de exemplu, dar nepătrunzând în adâncul dogmelor acestei religii. Primii creștini erau mult mai înflăcărați în credința lor, tocmai pentru că, pe atunci, erau mult mai mulți oponenți, eretici, care să le infirme credința. Prin urmare, credincioșii erau puși în situația de a și-o apăra aproape zilnic, ceea ce îi determina să creadă și mai mult în ea, deoarece îi redescopereau adevărul, îl puneau la încercare, îl probau, îl testau prin îndoială, întocmai cum, și iată alt exemplu, făcea Socrate în dialogurile sale. Iată de ce este crucial ca opiniile neadevărate, minoritare să poată fi exprimate liber, cu îndrăzneală și dezbătute constant.

În sfârșit, o altă situație este aceea în care există două opinii și ambele conțin atât adevăr, cât și minciună. Evident că în astfel de cazuri poate fi benefică doar libertatea de exprimare a ambelor opinii, motiv pentru care este bine să existe, de pildă, opoziție politică, adică partide cu vederi opuse.

Al treilea capitol, Despre individualitate, ca unul dintre elementele bunei stări, relevă importanța socială a formării de indivizi cu caractere puternice. Ce sunt oamenii cu caracter? Sunt acei oameni care au obiceiuri și impulsuri specifice, personale, care nu sunt comune cu ale celor din jur și care nu sunt dominate de societate. Ce sunt oamenii cu caractere puternice? Sunt acei oameni care își pot controla obiceiurile și impulsurile menționate mai devreme. Ei le controlează direcționându-le într-un sens bun, pozitiv, de progres individual și colectiv, la nivel de societate. Totodată, acest capitol analizează măsura în care societatea engleză a secolului al XIX-lea permite dezvoltarea unor astfel de indivizi, concluzionând că, din păcate, cu greu s-ar putea afirma așa ceva.

Al patrulea capitol enunță două maxime, acestea fiind că (1) individul nu este răspunzător în fața societății pentru acele acte care nu afectează alți indivizi, ci doar pe el însuși și că (2) individul este răspunzător pentru acțiunile care aduc prejudicii altor persoane, societatea pedepsindu-l în mod legal sau social (printr-o pedeapsă prevăzută de lege sau prin stigmat, opinie publică etc.).

În sfârșit, în al cincilea capitol, autorul se ocupă, fără a detalia foarte mult, de anumite aspecte practice cărora li se poate aplica teoria libertății individuale.

Cartea lui John Stuart Mill mi-a dat de gândit în privința a numeroase aspecte ce țin de libertatea individuală, fiind un bun exercițiu intelectual pentru cei interesați de această temă și de consecințele practice care rezultă din aspectele ei. Când poate legea interveni în blocarea anumitor comportamente omenești? Despre care comportamente se poate spune că aduc prejudicii celor din jur și despre care nu? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările din cuprinsul acestei cărți.

Bibliografie: John Stuart Mill, Despre libertate, București, Humanitas, 2017.

Sursă foto: https://en.wikipedia.org/wiki/John_Stuart_Mill

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *