Runc, de Adrian Buzu

Din mila Domnului preasfânt
A apărut pe acest pământ
În capul unui foișor
Unde se află un nesecat izvor

O mănăstire ca-n povești
Ascunsă cu taine duhovnicești
E Runcul, sfânta mănăstire
A tainelor celor cerești

Aici e-o liniște deplină
Doar rugăciunea minții se aude răsunând
Căci până și copacii
Citesc Psaltirea murmurând

Aici sunt și monahi destoinici
Cu frică doar de Dumnezeu
Ce stau de veghe zi și noapte
Cu genunchii plecați mereu

Și în biserică se adună
Cântând cu frică ei în cor
Tânjește dorul de acasă
Tânjește doar de Dumnezeu

Căci ei doresc un singur lucru
Nu aur, smirnă, slavă
Și cel mai scump și prețuit
O sfântă mare, mântuire
Atât ei vor, atât…

Căci doar prin mântuire
Monahul se simte împlinit
În fânta mare mănăstire
Ce Runc a fost pe veci numită.

Autor: Adrian Buzu.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *