Titan în bezna vremurilor noastre – ,,in memoriam” N. Dabija

Articol semnat de Margareta Spânu-Cemârtan, scriitoare din Republica Moldova, fostă deportată în Siberia

Aşa l-am cunoscut şi aşa va rămâne în inima mea Marele Nicolae Dabija – un Titan al Renaşterii şi Patriotismului, luptător al valorilor naţionale întru reîntregirea Ţării.

Era prin anul 1996, când m-am transferat cu traiul din Bălţiul rusificat la Chişinău şi am avut onoarea să-l întâlnesc pe reputatul scriitor la redacţia vestitului Săptămânal „Literatura şi arta”.  Binevoitor, cumpătat şi cu sufletul deschis mi-a ascultat păsul… Vorba sa caldă şi cuminte  m-a încurajat, am devenit mai puternică şi mai încrezătoare… 

Încă de prin anii ’89 am început a scrie articole cu caracter combativ despre fărădelegile ocupanţilor de la Bălţi. Rugam să fie publicate pentru a ajunge mesajul meu la consângenii noştri. Şi anume:

Oficializarea limbii române şi revenirea la alfabetul latin.

Ceream să fie readusă Mitropolia Basarabiei, să fie lichidată graniţa de la Prut, să înceteze urgent războiul de pe Nistru şi să fie eliberaţi patrioţii noştri de prin închisori.

Ceream să fie pedepsit Voronin că a dat ordin să fie omorâţi patru tineri, că la 7 aprilie 2009 au fost batjocoriţi şi maltrataţi sute de fete şi băieţi (trebuie să recunoaştem că fără porunca şefului statului forţele intere nu aveau să atingă pe nimeni, nici măcar cu un deget!).

Ceream ca Pactul Ribbentrop-Molotov să fie declarat diabolic!

Ceream urgent cetăţenia română, de care ne-a lipsit ciuma roşie fără să ne întrebe.

Ceream reunirea grabnică cu Patria-mamă.

Ceream restituirea averii deportaţilor şi reabilitarea tuturor condamnaţilor fără nicio vină.     

Ceream insistent Libertate şi Dreptate!

Scriam despre amintirile mele din Siberia. Îmi spuneam necazul adunat timp de 70 de ani de comunism. Şi toate acestea Poetul şi Redactorul-şef mi le publica fără a ezita. Pe când  cei de la alte ziare stăteau la îndoială.

S-au făcut multe lucruri pozitive în aceşti 30 de ani cu ajutorul patrioţilor şi, în special, al lui N. Dabija, care lupta neîncetat cu hâda comunistă diabolică. Suferea enorm, dar nu ceda. A fost şi va rămâne în inimile noastre un Titan în bezna vremurilor!  

În 2003 am publicat şi câteva întâmplări din Siberia. Una dintre ele avea titlul: „Mărul”.

Ne-am întâlnit cu maestrul la 6 iulie lângă Monumentul „Trenul Durerii”, construit în memoria victimelor deportărilor, în preajma Gării Feroviare. Domnia sa a scos din servietă ziarul „Literatura şi arta” şi mi l-a înmânat, zicând:  „Vedeţi, dna Cemârtan, „Mărul” dvs. l-a făcut pe Grigore Vieru să lăcrimeze la spital, unde îşi tratează inima bolnavă”. Am rămas surprinsă şi mirată. Nu mă miram dacă era vorba de eseurile „Mustangii” sau „Lupii”, care m-au marcat nespus, dar „Mărul”?! Chiar a doua zi l-am vizitat pe maestrul Grigore Vieru. M-a primit ca un frate bun. M-a lăudat, m-a încurajat să mai scriu şi să fac… o carte.

Aşa şi am făcut. Dar n-am numit-o „Mărul”, ci – „Lupii”. De ce „Lupii”? Pentru că mi   s-a întipărit în memorie pentru toată viaţa un caz ieşit din comun, care mi s-a întâmplat în Siberia – am mers noaptea vreo 10 km pe joc în rând cu lupii din taigaua siberiană şi… niciunul nu m-a atins, iar lupii-comunişti n-au jelit nici copiii. Au înecat în sânge milioane de oameni nevinovaţi – proprii cetăţeni (sovietici). Am văzut cu ochii mei cum toată Siberia e aşternută cu oase. Mai sunt unii în viaţă, care vă pot confirma acest lucru: Maria Berezovschi, Elena Cazacu, Larisa Rotaru, Valentin Guţu, Ana Scobioală şi mulţi alţii.

Nu în zadar a zis cineva că rusul e mama închisorilor. Iată de ce s-a prăbuşit la primare adiere de vânt comunismul lui Lenin  şi Stalin – pe sânge şi oase nu vei zidi nimic trainic! Păzeacomuniştilorşi socialiştilor!

Dar revin la academicianul Nicolae Dabija. Într-o zi, intrând la redacţie, îl găsesc pe maestru cu cartea mea „Lupii” în mână.

– Iată tocmai am citit povestirea „O întâmplare zguduitoare” şi am rămas frapat, îmi spune poetul.                              

 – Da, maestre, zic, asemenea întâmplări am trăit cu nemiluita. Regimul satanic, bolşevic îl face pe om – fiară.

Ne întâlneam cu Omul-cuvânt, în fiecare an, la „Forum”, organizat de Domnia sa. Ne dăruia cărţi cu autografe. În cartea „Tema pentru acasă” m-am regăsit şi eu în orfelinatul sălbatic siberian. Am rămas uimită de harul dumnezeiesc, pe care l-a avut. Să scrii un aşa roman, de parcă l-ai şi suferit personal?! E pur şi simplu uluitor! Maestrul a recunoscut în discuţie că s-a inspirat de la toţi cei care şi-au scris în „LA” amintirile sale groaznice şi din cele puţine cărţi scrise de martorii oculari. Şi nu numai, voi adăuga eu. Distinsul poet lucra foarte mult în arhive şi scotea la iveală fărădelegile sălbatice ale sataniştilor. De pildă, fiul meu Romeo a învăţat 11 clase în limba rusă, deci şi istoria falsă, dar cu ajutorul lui Nicolae Dabija şi al ziarului „Literatura şi arta” a susţinut examenul pe nota „9” la Universitatea din Iaşi.

Chiar de aş încerca să enumăr meritele lui Nicolae Dabija, nu aş reuşi, pentru că ele sunt la infinit.

Ultima noastră întâlnire a fost pe data de 5 iulie 2020, la Mănăstirea de la Durleşti, unde eu cu fratele meu Emil am ridicat o Troiţă în memoria celor deportaţi, ferecaţi prin închisori, împuşcaţi şi îngropaţi prin gropile cu var, schilodiţi prin spitale de psihiatrie şi omorâţi prin foametea organizată de regimul inuman.

Academicianul Nicolae Dabija, împreună cu soţia sa, au fost prezenţi la slujba din Biserica „Sf. Andrei” şi apoi, împreună cu mirenii, au participat la sfinţirea Troiţei. Au luat cuvântul mai mulţi patrioţi, dar pe maestrul Dabija l-au ascultat toţi cu sufletul la gură,  apreciindu-i înţelepciunea rarisimă.

Plecarea lui Nicolae Dabija la Domnul ne-a zguduit pe toţi. Dar Domnia Sa ne-a lăsat moştenire o comoară incontestabilă – OPERA SA: peste 80 de volume de poezie, proză şi eseuri, colecţia ziarului „Literatura  şi arta” în care sunt inserate mii de articole semnate de Domnia Sa, dar şi Modelul de a fi Patriot neînfricat. Au rămas milioane de prieteni, care l-au apreciat şi-l apreciază în continuare, dar  şi câţiva duşmani invidioşi care se îneacă în propriul venin.

Mereu  îi vom simţi lipsa şi ne va fi dor de Nicolae Dabija!

Dumnezeu să-l odihnească cu cei drepţi! Veşnică amintire!

Margareta SPÂNU-CEMÂRTAN, 

                                                                                                   (fostă deportată)    

14 mai 2021                                

Articole asemănătoare

Între

Stau între două timpuriși gândul meu se împarteîntre azi și cândva…Mă aflu între două hotare,dintre acum și mâine,între aici și acolo,între așa și altfel…Pacea mea…

Poetul

Poetul e stingher în lume,​Se naște și moare prin Cuvânt!​Lumina lui, caldă minune,​Încălzește -n cer și pe pământ.​​El a pus hotar la efemer,​Se-nalță întru nemurire​Și,…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *