A fost odată ca niciodată: povestea unei deveniri

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar fi povestit, o țară unde trăiau toți adolescenții care încă nu știau la capătul cărui drum se afla viitorul lor… o țară cu păduri traversate de poteci întortocheate pe care rătăceai zi după zi până când reușeai să găsești un petic de iarbă unde razele Soarelui să ajungă direct la tine, fără a-și pierde din intensitate în desișul de frunze.

Trăiau oameni nenumărați în acest tărâm, însă nu zăboveau mult, întrucât după numai câțiva ani de la venirea lor ei plecau mai departe, spre o altă vârstă, spre alte orizonturi. Asta nu însemna că perioada petrecută în acest loc era lipsită de experiențe profunde. Din contră, pământul acestei tări nu le întărea doar pielea călcâielor pe care călcau desculți, ci și anumite structuri din construcția interioară, făcându-le mai rezistente la zdruncinăturile emoționale de tot felul.

Când un tânăr părăsea patria tuturor adolescenților, lua cu sine un bagaj mai bogat sau mai sărăcăcios, într-o traistă pe care o purta pe spate. Pornea așadar de-a lungul unui drum pe care el și-l alegea dintre toate cele posibile, în funcție de ce dorințe îi încolțiseră în minte și suflet. De-a lungul călătoriei sale îndelungate, el mai renunța la unele obiecte din geantă, pe care le dăruia oamenilor pe care îi întâlnea, și adăuga noi posesiuni avuției sale, spre a-i folosi în etapele următoare ale parcursului său.

Din când în când ajungea la o răscruce. Atunci trebuia să aleagă în ce direcție să o apuce, fără a dispune de cele mai multe ori de informația necesară pentru a decide care variantă era mai bună. Se vedea nevoit așadar să facă un mic exercițiu de imaginație, închipuindu-și spre ce urbi, spre ce tărâmuri l-ar fi putut dus fiecare cale. Predicția se dovedea de cele mai mutle ori a nu corespunde întru totul realității, însă marele său noroc era că la capătul fiecărui drum îl așteptau alte câteva, astfel încât putea mereu să o ia de la început atunci când lucrurile nu îi ieșeau cum își dorise.

Tânărul nostru călător nu era aproape niciodată singur. Lui i se alăturau alți drumeți, care îl însoțeau vreme de mai mult sau mai puțin timp. Niciodată nu puteai ști momentul când căile voastre aveau să se despartă. Cât erați împreună însă se cădea să vă bucurați de prezent, de prietenie, de plăcerile mai mari sau mai mici ale vieții.
De-a lungul poveștii propriei tale deveniri treceai prin încercări de tot felul, ajungeai prin țările unor împărați temuți și iuți de mânie, trăiai pe pielea ta durerea și greutatea, pentru a simți ulterior extazul ridicării poverii. În cele din urmă, ajungei într-o țară nouă, unde toate experiențele anterioare căpătau un sens final, unde golurile se umpleau, unde coloanele terminate cu arcuri pe care le înălțai de atâția ani se întâlneau grație unei chei de boltă. Atunci trăiai împlinirea finală, te așezai la casa ta, întemeiai o familie, îți constituiai o carieră de succes…

Și trăiai fericit până la adânci bătrâneți!

Atâta doar că lucrurile nu au fost niciodată chiar așa. În realitate, povestea a fost de la început mult mai incoerentă. Noi, oamenii, umpleam golurile cu imaginația noastră și, ulterior, găseam un sens acelor momente care la început nu aveau nicio logică. Iar acum, într-o societate digitalizată, informatizată, în plin avânt tehnologic, nu numai că această istorie fantastică nu se termină niciodată… Ea are planuri narative multiple și mai este și narată non-cronologic… Iar convențiile stilului se schimbă la fiecare câțiva ani. Revoluția tehnologică a ultimelor decenii, transformările economice și sociale majore, înlocuirea unor valori tradiționale de către altele noi au schimbat ireversibil conceptul de traseu profesional și de evoluție în plan personal de-a lungul unei vieți. Marele basm al maturizării nu mai este aelași ca al părinților noști și nu va mai fi același pentru generațiile care vor urma. La ce putem rezuma marea schimbare? În primul rând la o mare destabilizare, la o trecere de la constanța caracteristică vechii lumi la o schimbarea perpetuă… Ceea ce impune necesitatea adaptării, reinventării de sine, angajării într-o experiență susținută de învățare pe mai multe planuri, în special cel tehnologic, digital.

Pur exercițiu literar postmodern, basmul contemporan reprezintă un melanj de influențe diverse, o întrepătrundere între vechi și nou, între elementele care confirmă așteptările și cele care le infirmă, între episoade care delectează și episoade care provoacă teamă. Dacă vechile basme respectau o serie de convenții care făceau anumite aspecte ale narațiunii predictibile, în prezent lucrurile stau diferit. Povestea vieții celor mai mulți tineri este un amestec între elementele fantastice și cele de roman polițist a cărui miză este elucidarea marelui mister al motivației, menirii, năzuințelor persoanei care pornește la drum… Ceea ce nu este deloc ușor. Tinerii zilelor noastre sunt bombardați de o suită de modele mediatice, povești de urmat, idei care le insuflă idealuri multiple. O parte deosebit de importantă a procesului de maturizare este dobândirea înțelepciunii de a distige între căile care ți se deschid înaintea ta, astfel încât, pornind de la o mai bună cunoaștere a sinelui, să poți realiza care e cea mai bună pentru tine.

Abstractul, ambiguitatea sunt două dimensiuni cu care trebuie să învățăm să ne acomodăm, integrându-le în viața noastră și folosindu-ne de înțelegerea lor pentru a crea noi oportunități. Fiecare tânăr erou de basm are nevoie de mult mai multă creativitate decât părinții noștri pentru a rezolva aceste probe formatoare așezate din loc în loc de-a lungul drumului nostru. Este oarecum paradoxal că într-o epocă în care înșiruirea de cifre de pe ecran are o importanță din ce în ce mai mare este de asemenea nevoie de imaginație, joc, spontaneitate. Deși unii ar spune că tehnologia tocește aceste abilități, tânărul secolului XXI este conștient că utilizarea și valorificare acestor mijloace este cheia inovațiilor de tot felul.

În același timp tânărul erou de basm trebuie să fie mult mai organizat, mai orientat la fiecare pas al călătoriei sale. Riscurile fiind mai mari ca înainte, pădurile mai întunecoase, drumurile mai pustii, el va trebui să își ascută simțurile, să fie cât mai atent, să investească cât mai multă dorință, voință și energie în trecerea probeloc care îi compun traseul inițiatic. Creativitatea nu exclude din păcate cazna, spiritul imaginativ nu se poate manifesta în absența celui rațional. Fiecare decizie a junelui călător trebuie să fie rezultatul cântăririi cu grijă a alternativelor și a analizării cât mai minuțioase a situației.

A fost odată, chiar ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu ar fi apărut în Story-ul de pe Instagram, un fiu de împărat care călătorea pe trotinetă electrică, ghidându-se după Google Maps sau Waze, ascultând Mumford and Sons și punându-i lui Siri câte o întrebare din când în când. Să fie aceasta oare o poveste frumoasă? Întrebarea este una subiectivă, însă avem certitudinea că una mai bună nu există deocamdată. Indiferent de ce ne va rezerva viitorul, convențiile basmului inițiatic s-au schimbat. Pentru a ajunge în acea țară magică a lui Verde Împărat, trebuie să depășești provocări mai mari ca niciodată!

Sursa foto: travellingking.com

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *