Nu vreau să stau în umbra arborilor

Nu vreau să stau în umbra arborilor
Mă voi refugia mai degrabă într-o scoică
Așteptând ca plaja
Să se răcească până în punctul în care
Nisipul să aibă temperatura
Sticlelor refrigerate în care ar fi putut fi transformat
Dacă nu ar fi fost destinat
Frigerii tălpilor.
Nu vreau să stau în umbra arborilor
În această zi neobișnuită de martie
Care a împrumutat verii temperaturile caniculare.
Nu vreau nici măcar să ating cu umbra mea
Umbra unei frunze în cădere.
Aș vrea mai degrabă ca arborii să stea în umbra mea
Dar acest lucru nu este posibil
Decât dacă am să mă sui pe super-catalinge
Ceea ce nu ar fi o idee atât de rea
Dacă aș reuși cumva să mă leg cu o sfoară de cer
Astfel încât să nu cad de la înălțime
În cazul în care s-ar produce un dezechilibru.
Cât despre dezechilibre
Oare dez-ul nu vine de la a dezbrăca?
Imaginațivi-l pe Echilibru gol pușcă
Cred și eu că nu s-ar mai putea ține pe picioare
Când pe umerii lui ar apăsa
Greutatea privirilor voastre mirate.
Nu vreau să stau în umbra arborilor care și-au rătăcit centrul de greutate
Și se bălăngăne încercând să îl regăsească.
Sunt așa de plictisit de mișcarea lor încât am să le împrumut lor
Puterea mea de a mă menține vertical
Sau poate o vom împărți pe jumătate
Iar eu și stejarul acela de acolo vom sta pururea rezemați unul de celălalt
Ferindu-ne unul pe altul de o strașnică cădere
O cădere atât de puternică
Că ar transforma într-o fracțiune de secundă
Scoicile de la fundul mării în nisip.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *