Omul-medie

Nu sunt nici de stânga, nici de dreapta
Nu privesc către culmi, nici către văi
Nu alerg, dar nici nu merg prea încet
Nu mănânc nici fierbinte, nici rece
Evit extremele de orice fel
Dar nici de mijloc nu sunt.
Dacă vreți să-mi înțelegeți starea
Gândiți-vă mai degrabă
La un ac de cântar care pururea pendulează
Oprindu-se preț de o secundă
La diferite gradații.
Îmi plac aromele fructelor înegrite de contactul prea îndelungat cu imaginația mea
Și vinurile băute în pahare mătuite de trecerea timpului
Dar frumoase prin geometria aparte a designului retro.
Trăiesc cu senzația că, la capătul pagini, se află alte cuvinte
Cuvinte nevăzute
Ascunse în cotorul cărții, la punctele de îmbinare.
Sunt atras de toate lucrurile cu un aspect un pic neglijent
Păr ciufulit, cămăși elegante, dar cu câte o cută pe alocuri, pantofi cu pielea ușor încrețită de la purtare, dar de altfel proaspăt lustruită
Repet, încerc să evit extremele, cu unele mici excepții
Care de multă ori mă evită la rândul lor pe mine.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *