Creșa în Germania – Interviu cu Alina Bogățeanu

Ab initio puteți știi despre Alina Bogățeanu că este o familistă convinsă, iubitoare de lectură și care se dedică în totalitate meseriei sale de educator. Pe Alina am avut plăcerea să o cunosc prin intermediul platformelor de socializare și a grupurilor care s-au format în interiorul acestora. Grupul Iubitorilor de cărți din Germania ne-a adus, pe toți cei pasionați de lectură din diaspora, mai aproape. Comunitatea este una vie în interiorul căreia prieteniile s-au legat într-un mod firesc și natural, ceea ce mi-a permis să o cunosc pe Alina și să o pot aduce în fața dv. pentru a vă vorbi despre creșele cu pedagogie Waldorf din Germania.

Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Ca o notă introductivă, ai putea să ne spui câteva lucruri despre tine? De unde vii, de câtă vreme locuiești în Germania și ce te-a adus aici?

Alina Bogățeanu: Bineînțeles! Locuiesc in Germania din 2016 și împreună cu soțul meu ne-am mutat aici, deoarece simțeam nevoia de o schimbare. Chiar înainte de a veni aici, am lucrat ca educatoare la Brașov.

  • Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Cum ai ales această meserie?

Alina Bogățeanu: Eu cred ca ea m-a ales pe mine. Când eram mică spuneam tuturor că voi deveni ori medic, ori învățătoare. Având parte de cea mai bună învățătoare, în primii trei ani de școală, acest lucru mi-a trasat drumul câțiva ani mai târziu.  Deci ei îi datorez că sunt ceea ce sunt!

  • Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: A fost nevoie de studii sau de o completare a lor în Germania? În ce constau aceste calificări?

Alina Bogățeanu: La mine nu a fost cazul. Am tradus toate calificările, toate diplomele și a fost îndeajuns. Totuși cunosc un caz, unde s-a cerut recunoașterea calificării, iar pentru acest lucru diplomele trebuie trimise pentru recunoaștere. Pentru landul BW, mai multe detalii găsiți aici: https://rp.baden-wuerttemberg.de/rps/Abt7/Seiten/Zeugnis.aspx

  • Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Ce te face să iubești această meserie?  Asta pentru că știu, din discuțiile noastre anterioare, că o faci cu mare drag și dedicare?

Alina Bogățeanu: Copiii! Ei sunt cei pentru care încă fac acest lucru. În anul în care am plecat din țară eram atât de sigură că nu mai vreau să aud de învățământ, dar, iată-mă, din nou, educatoare, deja în al treilea an, aici. Ador copiii, iar atunci când unul singur prinde drag de tine și sare la tine în brațe, atunci când vine dimineața, și când vezi că părintele îți lasă copilul în grijă cu încredere, e cel mai frumos sentiment.

  • Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Referindu-ne acum la sistemul german de educație, mai precis la creșă, ai putea să ne faci o scurtă prezentare a activității voastre zilnice? Ce faceți într-o zi la creșă?

Alina Bogățeanu: Avem o rutina zilnică, cu care copiii sunt obișnuiți și pe care o respectăm. Încerc să vă descriu o zi de creșă, pentru ca așa e cel mai ușor de înțeles. Dimineața, între orele 7 și 9, părinții aduc copiii, iar la 9 este micul dejun. Apoi, avem activități libere, unde copiii aleg ce anume să se joace, sau să „citească”. Avem acele Wimmelbilderbuch (cărți cu obiecte ascunse, cu imagini, fără cuvinte), cu ajutorul cărora se dezvoltă fantezia, imaginația și limbajul copilului. Cântăm, dansăm, avem și activități creative simple, pentru cei mai mărișori. Pe la ora 10, pregătim copilașii și ieșim la plimbare sau în curte. La ora 12 este prânzul, iar între 12.30 și 13, vor veni părinții.

E un avantaj faptul că fiecare grupă are două cadre didactice în același timp, deoarece ne împărțim și ne pliem pe nevoile copilului, astfel încât fiecare copil are parte de atenția noastră 100%. În timp ce una dintre noi stă cu cei mici, cealaltă poate să fie la dispoziția celor mai mărișori. De ce spun „la dispoziția”? Pentru că aici nu copiii fac ceea ce vrem și decidem noi, ci noi suntem acei care sărim în ajutorul lor, când au nevoie. Copiii se joacă singuri și își aleg ce vor să facă, iar noi suntem acolo dacă au nevoie de ajutorul nostru.

În cazul unei activități de lucru manual, nu vom cere niciodată copiilor să vină să stea la măsuță și să lucreze. Cea care dă startul activității este educatoarea, iar copiii care vor, i se vor alătura. Copiii învață să fie independenți, sub atenția și îndrumarea educatorului.

Ca să fac un rezumat, la creșă, se cântă mult, ne jucăm mult, ne bucurăm de natură și lăsăm copilul să își folosească fantezia în toate activitățile pe care și le propune. Copilului nu i se impune absolut nimic, dar este încurajat să se implice, să încerce, să experimenteze.

  • Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Ai putea să ne povestești puțin despre Morgenkreis? Mulți părinți sunt nefamiliari cu aceste concept și poate îi putem ajuta să îl înțeleagă mai bine.

Alina Bogățeanu: „Morgenkreis” se traduce în limba română prin „Cercul de dimineață”. În multe grădinițe, acesta este o parte a rutinei zilnice. Este un ritual zilnic. Copiii au nevoie de ritualuri, deoarece acestea le oferă un sentiment de siguranță și stabilitate. O rutină zilnică devine obicei și este, în același timp, fundamentul învățarii. Cu cât sunt mai mici copiii, cu atât este mai importantă rutina zilnică.

La cercul de dimineață, se consolidează abilitățile sociale. Copiii interacționează unul cu celălalt. Cercul de dimineață îi transmite copilului că acesta aparține acelui loc, acelui grup. Îi oferă încredere. Ne salutăm, povestim și cântăm împreună, de exemplu ne jucăm acele „jocuri cu degetele” (Fingerspiele).  Se urmărește implicarea copiilor, prin întrebări precum „Ce cântăm? (Avem acele Begrüßungslieder, prin care ne salutam cântând.) Ce joc cu degetele jucăm? (Fingerspiel)

  • Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Care sunt abilitățile și cunoștințele pe care voi, ca educatori, încercați să i le cultivați copiilor?

Alina Bogățeanu: Cum spuneam deja, cultivam abilități și cunoștințe prin implicarea noastră. Copilul învață avându-ne ca modele. Nu impunem, ci facem noi ceea ce vrem să implementăm în cei mici. Nu vom reuși niciodată doar stând pe un scaun și lăsând pe copii să facă ce vor, cum nu vom reuși nici dacă ne impunem. Ceea ce vrem ca copilul să învețe, vom face noi. Iar prin repetare zilnică, devine obișnuință. De exemplu, ieșitul în natură, e un moment important pentru copii. Dar dacă azi ies cu ei ca am chef, mâine nu, voi bulversa copiii. Însă ieșind zilnic, indiferent că plouă, ninge sau e soare, copiii vor știi că e momentul în care trebuie să ieșim afară. Și chiar cei mici, la creșă, știu deja că după micul dejun, după ce totul e în ordine, vom ieși afară și fără a mai spune noi nimic, cer ei să mergem la îmbrăcat.

  • Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Cum se adaptează copiii la creșă? Există probleme de acomodare?

Alina Bogățeanu: Perioada de acomodare este cea mai importantă pentru copil. Este acea perioadă de Eingewöhnung, despre care aude un părinte când se duce pentru prima dată la grădiniță. Modelul pe care îl folosim noi în acomodare, este „Berliner Eingewöhnungsmodel”. Perioada de acomodare se desfășoară de la 1 la 3 săptămâni. Tempoul acestei perioade îl stabilește, bineînțeles, copilul. Sunt copii care în maxim o săptămână deja s-au acomodat și prezența părintelui nu mai este necesară, dar sunt și copii, pentru care perioada de acomodare va fi mai lungă. Dar în principiu, pe baza acestui model, în primele trei zile, copilul vine însoțit de o persoană care va fi cu el pe întreaga perioadă a acestei acomodări și care rămâne cu el pe durata unei ore. Apoi vor pleca acasă. Acest lucru se întâmplă pe durata primelor 3 zile. Timp în care, una dintre educatoare intra în contact cu copilul, ca acesta să se poată obișnui cu ea. Începând cu a 4-a zi, în acord cu părintele, copilul va rămâne cu educatoarea pentru 10 min sau mai mult, în funcție de copil, moment în care părintele se retrage într-o altă sală, așteptând. Când e chemat, acesta va lua copilul și va pleca spre casă. Așadar copilul se va obișnui și va fi sigur că părintele se întoarce, iar întoarcerea lui, înseamnă momentul în care el, copilul, va pleca acasă.  Perioada aceasta este deasemenea de 3 -4 zile, până în momentul în care copilul caută prezența educatoarei mai mult decât prezența părintelui. Cam asta înseamna acest model de acomodare. Dar desigur, mai sunt și alte modele și asta stă la alegerea și decizia fiecărei grădinițe în parte.

  1. Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Ce activități obișnuiți să faceți atunci când sunt zile festive, de sărbătore? Ai putea să ne dai un exemplu preferat de o asemenea activitate?

Alina Bogățeanu: Atunci când se apropie o sărbătoare, în cadrul unei ședințe, adunăm idei, schițăm programul acelei zile. Începând de la mâncare, până la activitățile zilei. De ce am pomenit mâncarea? Pentru că avem o rutină și în ceea ce privește meniul copiilor. Fiecărei zile din săptămână îi corespunde un meniu. De exemplu, în fiecare zi de luni, avem orez cu legume; în fiecare zi de marți, paste cu sos, etc. Dar când avem o zi mai specială, atunci putem decide să schimbăm ceva în meniul acelei zile. Alt exemplu, carnavalul, având ca temă „Cavaleri și Domnițe”, putem tăia fructele și legumele în formă de coroană, platoșă, etc. Sau la o serbare precum Crăciunul, în ziua cu paste, vom folosi paste cu modele de iarnă. Păstrăm rutina, dar adăugăm ceva festiv. Apoi activitățile vor fi adaptate tot în temă cu acea zi. Cărțile vor avea tema acelei zile, cântecelele și poveștile, la fel. Iar când ieșim în natură, adunăm materiale necesare pentru activitatea de lucru manual: mușchi, crenguțe, conuri, etc.

  1. Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Cum pot părinții copiilor să vă susțină activitatea?

Alina Bogățeanu: Părinții se implică mai mereu. De fiecare dată când avem nevoie de ajutorul lor, părinții primesc o scrisoare în care li se cere ajutorul, li se explică unde și de ce avem nevoie și fiecare este liber să dea o mână de ajutor acolo unde i se potrivește. Se fac liste și părinți își trec numele în dreptul activității la care vrea să ia parte. De exemplu, când avem zile de bazar, mămicile pregătesc materiale pentru vânzare, sau prăjituri. Alți părinți pot ajuta la aranjarea spațiului, etc. De asemenea, părinții se împart pe săptămâni și în ce privește curățenia în grădiniță. O astfel de implicare transformă grădinița într-o a doua familie, unde fiecare își cunoaște locul și fiecare este acolo pentru fiecare, la nevoie.

  1. Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Ținând cont de faptul că în Germania creșa sau grădinița, în general, nu este obligatorie, ai recomanda părinților să își ducă copiii la KiTa? Dacă da, de ce?

Alina Bogățeanu: Eu, personal, o recomand! Și deși mă repet, totuși ținând cont de nevoia copilului de stabilitate și de siguranță, intervine rutina zilnică de care are parte în grădiniță și pe care nu o întâlnește în altă parte, deoarece aici are parte și de interacțiunea cu ceilalți copii.

Ce recomand însă este și deschiderea părintelui și pregătirea lui pentru această perioadă. Deoarece am întâlnit și cazuri în care copilul se acomodase deja, dar mama era cea care nu se putea dezlipi de copil. Iar în această situație, copilul simte și va fi destul de dificil. Părinții trebuie să plece cu încredere la drum, să fie deschiși spre comunicare, să își exprime neliniștea și nesiguranța și să lucreze în parteneriat cu cadrul didactic. Deoarece noi suntem acolo, gata să îi înțelegem și să primim copiii, pe care să îi înconjurăm cu toată dragostea și atenția noastră.

Roxana Lazarescu – Revista Timpul Germania: Îți mulțumim pentru timpul acordat și pentru toate informațiile și detaliile prețioase pe care ni le-ai oferit!

Fotografia Alinei provine din arhiva sa personală, în vreme ce fotografia reprezentativă are ca sursă următorul link: https://www.karlsruhe.de/b3/soziales/einrichtungen/kindertagesstaetten/kita-portal.de

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *