Daniel Relenschi – primul pictor din România care a folosit tehnica 3D

… îmi doresc să deschid publicului larg o expoziție 3D, pentru că anul acesta împlinesc zece ani de activitate (…) Sunt practic 10 ani de când pictura 3D este și în Romania.

Daniel Relenschi

Daniel Relenschi este cunoscut pentru picturile sale atât în România, cât și în Germania. Născut și crescut în județul Botoșani, a deprins iubirea de artă de la mama lui, pictor de profesie. De-a lungul vieții, a colaborat cu nume mari din România, de la Irina Schrotter și până Doina Levintza. De zece ani s-a făcut remarcat prin picturile realizate în tehnica 3D, reușită certificată în mod oficial. Daniel Relenschi a acceptat să ne acorde un interviu și de a povesti câteva lucruri despre viața și parcursul său artistic.

  • În primul rând, am dori să ne manifestăm bucuria că te putem avea într-un interviu acordat Revistei Timpul Germania. Aș dori să ne spui cum a început pasiunea ta să se dezvolte, mai precis, când ai observat că ai înclinații artistice?

Daniel Relenschi: Totul a început de la mama mea, Doina Maxin Relenschi. Ea era atunci pictor creator la Fabrica Stipo, Dorohoi, unde crea modele de picturi pentru sticlă și porțelan, care, mai apoi, deveneau modele pentru producția de serie a articolelor produse de această fabrică. Țin minte că încercam să o imit, să  fac lucrurile la fel de bine ca ea, dar nu îmi reușea de fiecare dată. Totuși, încercam până eram mulțumit de rezultat. Fratele meu mai mare, Cătălin Relenschi, este și el pictor, drept pentru care era o oarecare competiție între noi. Chiar dacă nu ne declaram asta, fiecare încercam, la rândul nostru, să ne întrecem în a o impresiona pe mama cu picturile noastre. Cred că asta a creat performanța. Sunt autodidact, clasele V-VIII le-am urmat la profilul matematică-informatică. Voiam să urmez cursurile Liceului de Arta din Botoșani, dar am picat și am fost primul sub lista de admiși, cu aceeași notă a ultimului admis (care studiase clasele gimnaziale la Liceul de Artă). Nu am mai făcut contestație, am preferat să urmez în schimb cursurile Liceului Textil la specializarea Design Vestimentar, iar asta mi-a dictat mai apoi parcursul în viață. Studiile Universitare au fost la secția de jurnalism, la Facultatea de Științe ale Comunicării.

  • A existat o operă sau un artist care să te inspire? Ai un model pe care îl urmezi? Pe urmele cui ți-ai dori să calci?

Daniel Relenschi: Vă spuneam că la început a fost mama mea. Apoi ar mai fi câțiva pictori pe care i-am admirat și cărora încă le admir operele de artă, dar și în general, viața pe care au trăit-o. Câteva nume ar fi: Leonardo da Vinci, El Greco, Hieronymus Bosch, Alphonse Mucha, Albrecht Durrer, Abraham Mignon. Fiecare cred că mi-a lăsat o amprentă în stilul pe care îl abordez, pentru felul în care mă exprim, asta și pentru că am încercat pe cât posibil să reproduc opere ale acestora.

  • Parcurgând autobiografia ta, am fost atrasă de diversitatea activităților tale de-a lungul carierei. Cum ai spus și tu mai sus, ai pictat, ai cochetat cu modă, pentru ca mai apoi să urmezi facultatea de jurnalism. Ce te-a determinat să faci astfel de schimbări? Cum ai ajuns să te dezvolți atât de multilateral?

Daniel Relenschi: Am optat pentru modă pentru că era, cred, singura opțiune artistică a unui alt liceu, alta decât cea a Liceului de Arte. Până atunci, deprinderi de acest gen aveam, și chiar notabile, ca să spun așa. Realizam modele de rochii și alte articole vestimentare pentru păpușile colegelor de clasa din timpul gimnaziului. Țin minte că mama era exasperată și nu avea cum să mă oprească. Decupam tot ce îmi stătea în cale, de la cearceafuri, la rochii… tot ce mi se părea potrivit. Aveam o mașină de cusut, de care mai mult eu mă foloseam, dar coseam și de mână. La un moment dat am cusut și goblen, învățasem să împletesc și să croșetez. M-au ajutat mai apoi aceste deprinderi. Opțiunea Facultății de Jurnalism a venit spontan, când eram mai mic. Pe atunci eram destul de introvertit, dar asta s-a schimbat pe parcurs, și credeam că asta este ceea ce îmi doresc să fac pe viitor. Faptul că am urmat cursurile acestei facultăți, m-a ajutat mai apoi în a mă exprima, în a ști cum să fac spre exemplu un comunicat de presă. În artă este foarte importantă exprimarea, și nu doar artistică, ci în toate formele ei… așa cred.

  • Pe lângă pictură și design vestimentar, ce pasiuni mai ai?

Daniel Relenschi: La pasiuni aș mai adăuga poezia, dar și muzica. În timpul liceului cântam vocal. Am avut câteva manifestări publice, la Balul Bobocilor a mai multor licee sau la Zilele Orașului. Nu știu ce îmi va rezerva viitorul și nu exclud o carieră și în această direcție. Totuși îi voi rămâne fidel picturii, orice s-ar întâmpla.

  • Cum ai ajuns să lucrezi pentru Irina Schrotter, una dintre cunoscutele creatoare de modă din România? Cum a fost această experiență?

Daniel Relenschi: Când eram la liceu, eram deja colaborator al unei case de modă din Botoșani, dar și al unei fabrici din Suceava. Obișnuiam să citesc reviste de modă. Pe atunci, nu știam că Irina Schrotter este din Iași, dar când am aflat asta, am știut efectiv că voi colabora cu ea. Am mers la Iași cu un portofoliu, m-am prezentat, am dat o probă și am fost acceptat în echipa ei, la scurt timp după aceea. A fost o experiență de la care am învățat foarte multe, lucruri care mi-au fost de folos mai apoi și care mă vor ajuta pe viitor, dacă voi dori să dezvolt pasiunea într-un business în această direcție.

  • Au urmat apoi mai multe colaborări cu nume mari. Care dintre acestea au avut un impact  hotărâtor asupra vieții tale artistice? Sau private, de ce nu?

Daniel Relenschi: Nu aș vrea să spun că o colaborare a fost mai însemnată decât o alta, totuși, cea cu Doina Levintza a fost hotărâtoare într-un anumit fel. Pe lângă faptul că acolo am învățat lucruri pe care nu le cunoșteam despre haute-couture. Faptul că eram în București în acel moment a fost decisiv în parcursul meu ca pictor. În acea perioadă, un prieten care știa că sunt și pictor, m-a întrebat dacă nu vreau să realizez o pictura 3D. Eu, neștiind ce este pictura 3D, dar știind că aproape nimic din ce reprezintă pictura nu îmi e străin, am acceptat, și așa a început parcursul meu în lumea picturii 3D.

  • Acum că ai adus vorba despre picturile 3D ai putea să ne spui cum ai îmbrățișat această nouă lume a picturii, ținând cont că ești primul artist român care a abordat această tehnică?

Daniel Relenschi: Mă pasionează tot ce este nou în artă și nu numai. Vă spuneam că a fost mai mult o întâmplare. Pictura 3D m-a căutat mai degrabă pe mine, dar am ajuns să o îndrăgesc și să îmbrățișez, cum ai spus și tu, titulatura de primul pictor 3D din Romania. Nu știam multe despre această tehnică, dar mi-am creat propria tehnică de pictură 3D, din cunoștințele de geometrie în spațiu, fotografie și evident, pictura, pe care le aveam până atunci. Am acceptat știind că nu am limite, sau, dacă le am, sunt acelea pe care mi le impun eu. Cum aminteam mai sus, propunerea a venit de la un prieten care lucra la o agenție de publicitate. Nu știa nici el pe atunci, că este prima de acest gen din Romania. Am aflat cu toții mai apoi, iar când am aflat, am făcut tot posibilul ca acest lucru să fie cunoscut. M-a ajutat foarte mult și fratele meu în aceasta direcție. El a fost cel care a facilitat multe din conexiunile mele cu presa.

  • Ce înseamnă pentru tine statutul de primul artist în picturi 3D în România? Ți-a schimbat această reușită parcursul? Te-a propulsat ca artist?

Daniel Relenschi: Încerc să mă gândesc dacă m-a schimbat ca om acest statut, și aș spune că nu… sau așa vreau să cred. Nu este puțin lucru, trebuie să recunosc, este aproape ca o datorie pe care o am față de fanii acestui stil de pictură și a picturii în general. Efectul picturii 3D m-a făcut mai vizibil ca artist, mi-a adus noi experiențe, noi relații de prietenie și momente foarte frumoase.

  • Din cunoștințele noastre, în anul 2008 ai renunțat la modă în favoarea picturii. Ce te-a determinat să faci o astfel de alegere radicală, am putea spune?

Daniel Relenschi: Încerc să îmi aduc aminte ce m-a determinat să mă dedic mai mult picturii. Nu aș putea spune că am renunțat, am continuat însă cu o intensitate mai mică, să spunem așa. Cred că a fost dorința sau un fel de semnale trimise de un Eu din viitor. Îmi doream să fac o expoziție. Am pregătit-o și am prezentat-o la Muzeul Județean din Botoșani. Tema acesteia a fost Botoșaniul de Altădată și cuprindea lucrări cu imagini din Botoșaniul vechi, care erau reproduceri în grafică ale unor fotografii de epocă. În acea expoziție am prezentat și o pictură în ulei, o reproducere după Mona Lisa, de Leonardo da Vinci. Toate s-au legat, pentru că mai apoi am realizat lucrări pentru un restaurant din Suceava, care purta numele marelui pictor. Acea lucrare a venit din urma unei colaborări cu un atelier de modă din Suceava. Eram în showroomul acestuia, și aveam catalogul la mine, iar în timp ce îl răsfoiam, a venit cineva la mine. Mai târziu am aflat că acesta era proprietarul viitorului restaurant care mi-a comandat picturile-reproduceri după opera lui Leonardo da Vinci. Tot acesta a fost și cel care mi-a facilitat plecarea în Germania la un castel unde am pictat pentru o lună și jumătate.

  • Așadar, ai ajuns să pictezi pentru un castel din Germania. Ce a însemnat această experiență pentru tine?

Daniel Relenschi: Era prima mea ieșire din țară și a fost cel puțin interesantă. A trebuit să realizez două tablouri de mari dimensiuni, cu o abordare clasică, în stilul castelului, care este unul mai vechi de peste 500 de ani – Neuburg an der Kammel se numește. În timp ce pictam, în weekend, la castel se desfășura și un târg de Crăciun. Cred că au trecut pragul castelului peste 20.000 de oameni. Atelierul în care pictam era amenajat într-o cameră foarte mare, iar spațiul permitea vizitatorilor să intre și să mă privească în timp ce eu lucram. Acest lucru m-a determinat să le propun proprietarilor castelului să așeze scaune pentru persoanele care erau interesate de munca mea. Astfel, observasem că erau mulți oameni care se opreau, curioși să vadă cum mă desfășor. Eram mândru să spun că vin din Romania. Erau surprinși mai ales de vârsta fragedă pe care o aveam, unii chiar îmi spuneau că se așteptau la cineva mult mai în vârstă. Mulți auziseră de Mihai Eminescu, se pare că opera acestuia este studiată la facultate în Germania și probabil nu doar acolo. Când le spuneam că vin chiar din orașul lui Mihai Eminescu, încântarea le era și mai mare. A fost o experiență pe care aș repeta-o oricând.

  • Cu siguranță ai putea să abordezi cu ușurință orice tehnică sau tematică, însă bănuim că există o preferință personală. Ai putea să ne spui care este aceea? Și ce înseamnă pictura, în general, pentru tine?

Daniel Relenschi: Pictura va rămâne prima și cea mai importantă activitate a mea, cea care mi-a adus și probabil îmi va aduce satisfacții nenumărate. Ca tehnică, preferata mea aș spune că este pictura în ulei, iar ca tematică ar fi florile. Am abordat mai multe stiluri, dar cred că nu mă voi depărta de realist, sau clasic-realist.

  • Putem vedea picturile tale în expoziții permanente sau temporare?

Daniel Relenschi: Lucrări realizate de mine pot fi văzute în mai multe locuri, în orașe ca Botoșani, Timișoara, Suceava și București, dar și în Germania la Günzburg, în castelul Neuburg an der Kammel. Cele mai multe din acestea, fiind restaurante și hoteluri – chiar și castelul din Germania funcționează acum ca hotel. Cele mai multe din lucrări se află în colecții particulare din țară și din străinătate, deci nu sunt disponibile publicului larg. Traversăm o perioadă mai dificilă acum, dar îmi doream să realizez câteva expoziții, însă nu ar fi fost posibil și nici nu cred că se va putea anul acesta. Poate dacă situația va sta altfel anul viitor, îmi doresc să deschid publicului larg o expoziție 3D, pentru că anul acesta împlinesc 10 ani de activitate ca pictor 3D. Sunt practic 10 ani de când pictura 3D este și în Romania.

  • Cum ar putea cei interesați să intre în posesia unei lucrări semnate Daniel Relenschi?

Daniel Relenschi: Sunt prezent de obicei pe rețelele de socializare, pot fi ușor de găsit dacă se vrea asta. Am fost de fiecare dată deschis dialogului și sunt sigur că pot găsi o soluție pentru oricine dorește o lucrare semnată de mine, doar să văd că își dorește asta.

  • Ce planuri ai pentru viitor? Îți dorești să rămâi în România? Crezi că artiștii români au o expunere internațională la fel de eficientă precum artiștii occidentali?

Daniel Relenschi: Perioada pe care o parcurgem mi-a cam dat planurile peste cap, ca să spun așa. Încerc să nu îmi planific ceva pentru foarte mult timp de acum încolo, dar sunt sigur că mă pot adapta oricărei situații. Totuși, îmi doresc, spre exemplu, să realizez acea expoziție 3D, după cum spuneam mai sus. Acum sunt în Botoșani, dar voi dori să revin în București. Nu exclud mutarea mea într-o altă țară, dar nu îmi doresc neapărat asta. Sunt curios să văd ce îmi rezervă viitorul, poate că se va întâmpla dacă va fi nevoie. Artiștii români au o expunere foarte bună internațională, avem câteva exemple notabile. Cred că este vorba de șansă și de destin, dacă îți e destinat ca ceva să ți se întâmple, nimic nu poate opri asta.

  • Dacă ai avea puterea să te întorci în timp, ai schimba ceva din cursul vieții tale până în prezent? Ai vreun regret?

Daniel Relenschi: Vreau să cred că nu am nici un regret, încerc să văd lucrurile bune din orice și oricine. Consider că ar fi greșit să am regrete. Tot ce s-a întâmplat până acum, m-a adus aici și este bine. Chiar dacă nu este ideal poate… sau nu este cum îmi doresc neapărat… dar ce îmi doresc, poate să nu fie realist… sau poate să îmi aducă mai mult rău decât binele aparent pe care mi-l închipui eu.

  • Ai dori să transmiți ceva cititorilor? Poate tinerilor artiști? Un gând poate, îndemn sau sfat?

Daniel Relenschi: Cititorilor vreau să le mulțumesc pentru răbdarea de a fi citi până acum aceste rânduri! Simt nevoia să mulțumesc tuturor pentru ce sunt eu sau pentru ce reprezint eu pentru ei. Fără spectatori nu ar putea să existe spectacol. Nu știu dacă sunt în măsură să dau sfaturi și vreau eu să cred că încă sunt prea tânăr pentru asta. Totuși, dacă este să am câteva cuvinte pentru cei care sunt la început de drum, aș spune că foarte important este să se autoevalueze, să știe care le sunt limitele, să știe ce își doresc și să acționeze indiferent de influențele unora sau altora, mai mult sau mai puțin pozitive. Cu toții avem un drum de parcurs și avem cu toții loc sub soare, și dacă Dumnezeu vede că tot ce faci, faci cu pasiune, atunci vei primi un sprijin nesperat de mare, atunci când te aștepți cel mai puțin. Un sfat aș avea totuși, chiar dacă este necerut: Fii bun!

Îți mulțumim pentru timpul acordat! Sper să ne auzim din nou, în curând, cu vești și proiecte noi! Îți urăm mult succes în drumul tău, oricare ar fi acesta!

*sursa fotografiilor – arhiva proprie a lui Daniel Relenschi reprezentând tablouri ale sale.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *