Dulce-i vinul, dar mai dulce-i mândra mea!

Moldovenii, care sunt parte de propoziție al marelui enunț: Român, unde subiectul se identifică cu numele de România, Verbul este limba română, iar adjectivul (cel mai frumos de la noi) este vinul!

In vino veritas! Dacă o să întâlniți un moldovean care nu are vin acasă, acela nu e moldovean, cu siguranță este unul naturalizat, pentru că pe lângă faimoasele plăcinte, sarmale sau mămăligă cu tocăniță, nu ai cum să nu găsești un pahar cu vin, fie el roșu sau alb.

Vinul predispune sufletul la un dialog cald, ca între prieteni, de aceea moldovenii îl preferă. Sufletul le este primitor și cald, așa cum este stomacul pentru vin!

Pentru mințile clare și iluminate, vinul este acea secundă de incandescență, pentru că omul, atunci când este servit cu un vin bun devine asemeni lui, iar vinul, de asemeni, prinde binecuvântare prin zâmbete și voie bună. Festivaluri ce țin câte trei zile, cum erau cândva nunțile, îți prezintă o gamă inegalabilă în lume, de diferite soiuri, mai bune sau mai nebune.

Cele mai ușoare soiuri sunt cele dansabile, ele sunt capabile să te scoale de pe scaun și să o ții în horă până la capăt. Sunt soiuri care ți se urcă la cap, fără scară, cum se urcă copiii pe umeri. Vinul acesta trebuie să îl cari, pentru că este al tău, chiar dacă îi simți greutatea în toate extremitățile corpului. Soiurile seci te vor în compania unui șpriț, apa ajută la hidratare, gura se lasă pungă, deșertul se întinde până hăt, în Sahara.

Soiurile grele, acele vinuri târzii, care se scurg o dată cu primele înghețuri, par aidoma romanțelor pe care le adori, dar nu ai darul auzului muzical, și nu le poți cânta. Nu ajung note pe portativ și tact ritmic.

Suntem poporul născut cu tradiția de – butoaie în beci, ciocane pentru cercuri (inele) și perie din sârmă pentru baia butoaielor din toamnă, pe care o folosește tatăl meu, furtunul subțire sau mai gros, dop din stejar, pahar din lut în capul butoiului, drojdia (basarabenii îi zic – floare, pentru că nu există nimic urât în procesul de fermentație sau rămășițele de la ciorchine), ulciorul pe care l-am primit încă de la străbunei. Beciul este sanctuarul gospodarului.

Cât sunt de gălăgioase toamnele la noi. Strânsul strugurilor, facerea vinului, strânsul și scursul lui, mirosul care îmbată chiar și pisica tolănită la soare, însumează o imagine idilică demnă de istoriile lui Druță. Închizi ochii și te cuprinde o nostalgie în toiul primăverii.

Da, cei care beau vin, de oricare fel, este un pic moldovean în suflet.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *