Gogol și moartea sufletelor vii (1)

Întotdeauna perfidia iluziei înăbușă tendințele dezvoltării armonioase. Percepția falsă a viitorului poate avea urmări dezastruoase atât pentru societate, cât și pentru insul care preferă să se lase amăgit de mirajul puterii.

Un asemenea caz este descris de Nikolai Gogol în lucrarea „Suflete moarte”. Cicikov, însetat după dobândirea unui statut social respectabil, alege să trișeze pentru a deveni unul dintre mari. Proiectul său de viață constă din înșelăciuni și fraude realizate tot timpul sub masca omului educat. Curat, îmbrăcat elegant, plimbat prin gubernie cu trăsura și folosind cuvinte alese, el trece în fața celorlalți ca un personaj însemnat, impunător, un lider de opinie, un veritabil influencer al vremii. Acțiunile sale, bune sau rele, nu au niciodată scopul de a pune ordine în societate, ci de a îi asigura urcușul ierarhic. În calitate de vameș se arată exigent doar pentru a intimida contrabandiștii și a dobândi de la aceștia, prin mită, venituri suplimentare. Dovedit corupt, Cicikov își pierde serviciul și folosește banii rămași pentru a cutreiera Rusia ca să cumpere de la moșieri suflete moarte, pe care să le ipotecheze ca fiind vii.

Inițial, titlul lucrării trimite în mod evident către sufletele căutate de Cicikov. Însă cititorii se vor întreba pe bună dreptate dacă nu cumva autorul se referă la decesul spiritual al personajului principal și al acelora asemenea lui. Acțiunea survolează nu atât în jurul țăranilor defuncți, ci mai degrabă indică spre adormirea lui Cicikov și a acelora care îl cred și îl ascultă. Situația, schimbând personajele și elementele constitutive, pare mereu actuală. Tipologia liderului de opinie, intelectual sau nu, care profită de poziția sa pentru a își consolida eul exacerbat, își găsește locul în realitatea cotidiană.

De fapt, frumusețea puterii radiază doar în preajma liderului îndeletnicit cu trezvia pentru că discernământul nu poate fi compatibil cu superficialitatea. Candidatul la preluarea puterii, așadar, are obligația să se familiarizeze cu studierea în profunzime a problemei. Însă procesul de limpezire, lămuritor până la esența adevărului, cel care prezintă realitatea efectivă a situației, nu se poate face în mod corespunzător fără efort, rigurozitate privind propria persoană și, mai ales, smerenie înălțătoare. Prin urmare, liderul, ca unul dintre puternicii vremii, chemat – prin însăși funcția lui – să conducă, este obligat să adopte o poziție onestă atât față de cei din jur, cât și în ceea ce privește persoana proprie.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *