Interviu cu A.G. Saga, creatoarea Lemnucilor

Alături de partenerul de viață și ilustratorul, A.C. Gardean, autoarea A.G. Saga creează o lume de poveste în paginile romanului-serie Lemnuci. Lumi, sublumi și megalumi, populate de ființe care mai de care mai complexe, se descriu în romanul ilustrat al lui A.G. Saga, parcă pentru a ne readuce aminte de sublimul vieții. Despre roman puteți citi în următorul articol https://revistatimpul.ro/timpul-germania/lemnuci-a-g-saga-cum-sa-descoperi-fantasticul-de-langa-tine/, iar una dintre poeziile ilustrate ale autoarei, Ascultând jazz – everybody wants to be a cat o puteți citi și admira aici: https://revistatimpul.ro/timpul-germania/ascultand-jazz-everybody-wants-to-be-a-cat-a-g-saga/

Vă invităm să o cunoașteți pe autoare într-un scurt interviu pe care l-a oferit revistei în zi de dublă aniversare: 145 de ani de la prima apariție a ziarului Timpul și nu atât de mulți ani de la nașterea autoarei romanului Lemnuci, A.G. Saga. Echipa Revistei Timpul Germania le urează amândurora ani lungi de poveste și creație.

Roxana Lazarescu: Mulți dintre cititori se întreabă cum trăiește autorul și cum a ajuns el să scrie povești? În cazul tău, de unde a izvorât această pasiune și cum ai dat frâu liber imaginației?

A.G. Saga: Scrisul nu este o pasiune, ci o necesitate care a pornit din  teama de dispariție a mea ca ființă conștientă, din teama de a muri,  care urmărește orice suflet din momentul în care devine conștient. Ori eu nu voiam să-mi fie frică de moarte, de această Trecere,  voiam să o cunosc, să mi-o fac prietenă. Întrebările legate de ea necesitau timp, cercetare, gândire și, bineînțeles, răspunsuri.  Iar răspunsurile îmi  cereau materializare în cuvinte. Așa am ajuns să scriu. Tema morții va apărea în al treilea volum al romanului Lemnuci, pe care îl pregătim pentru apariție.

Locuim într-o casă de lemn cu ferestre rotunde, pe care am construit-o singuri. Nu se ajunge la noi decât cu pasul. Suntem izolați și nu avem vecini. Am ales să nu avem televizor, iar timpul să ni-l petrecem citit, scriind și desenând, explorând natura exterioară sau interioară. Așa că suntem destul de rupți de ce se întâmplă în lume. Este alegerea noastră de a trăi așa

Roxana Lazarescu: Lemnuci este un roman inovator la nivel compozițional. Ai creat lumi și sublumi din mărunțișurile vieții, cum ți-a venit acest impuls?

A.G. Saga: Acest roman este scris pentru cei care își pun întrebări în legătură cu nașterea și moartea și cu ceea este dincolo de ele, cu macro și microcosmosurile, cu universurile. Deopotrivă pentru cei care caută  prin orice mijloace să-și răspundă la ele. Astfel de întrebări sunt apanajul căutătorilor indiferent de vârstă.

Al doilea volum, în curs de apariție acum, reprezintă o etalare a propriilor concluzii în legătură cu viața,  începând cu  ciudățeniile somnului şi ale viselor și continuând până la ciudățenia modului în care ne naștem şi murim fără a putea controla nimic din toate acestea. Lemnuci este o carte fără dumnezei şi frica de pedeapsă, fără legi sau reguli. Nici nu este nevoie, pentru că în carte toate personajele au conștiință. Ai putea spune că este o lume utopică sau una care a devenit utopică.

Nu m-aş mira ca într-o zi, personajele din Lemnuci să apară pe dealul și în casa în care locuim sau și mai bine, ca spiritul meu să facă un salt în această minunată, magică, aproape perfectă lume a lemnucilor.

Roxana Lazarescu: Personajele tale sunt șamani, toiege magice și magi. Cum ai ajuns să introduci elemente atât de contrastante cu spațiul autohton?

A.G. Saga:  Personalitatea cu care am fost dăruiți la naștere, dacă se poate spune așa, pentru că de cele mai multe ori nu reprezintă chiar totul un dar, este cea care filtrează informațiile cu care suntem bombardați de când ne naștem și până când  spiritul ne părăsește trupurile.  După ce le filtrează,   le modelează creând așa zisul concept propriu de viață.

Caracterele noastre fiind ca diferitele tipuri de sol, în ele germinează semințele învățăturilor care sunt compatibile cu solul în care sunt plantate. Un sol nu este mai bun decât altul, el este mai propice anumitor semințe decât altora.

Cartea Lemnuci are strecurate în paginile ei învățături de ale vrăjitorilor Yaqui din Mexic precum și din meditația Vipassana. Dintre toate, ele sunt cele care au germinat și au dat roade în cazul meu.

Roxana Lazarescu: Cum s-a educat cititorul și scriitorul din tine? Ai urmat studii în domeniu, ți-ai cultivat pasiunea pentru fantazie sau a fost un impuls creator?

A.G. Saga: Nu-ți trebuie studii în domeniu pentru a scrie. Ai nevoie de întrebări la care să încerci a-ți răspunde singur, de  imaginație, chef de scris și un vocabular de unde să-ți alegi cuvintele. La fel de important atunci când scrii o carte este să ai o corectoare care să fie și sfetnicul tău bun, iar mie Universul mi-a adus-o pe cea mai potrivită. Știe El de ce.

Roxana Lazarescu: Puțini sunt autorii care au un partener de viață cu care să-și împartă pasiunea. V-a unit acest lucru în vreun fel?

A.G. Saga: Nodurile de pe scândurile de lemn din casa în care locuim ne-au adus împreună. Au devenit personajele noastre pe care le-am numit „lemnuci”.  Ele  au vrut să le descoperim și să le scriem povestea.

Roxana Lazarescu: Partenerul tău este ilustratorul poveștilor tale. Te inspiră mai mult decât atât? Lucrați împreună sau are fiecare intimitatea sa creatoare?

A.G. Saga:  Lucrăm împreună în tors de pisici și trosnet de lemne sau ascultând muzică relaxantă. Câteodată scriu după desenele lui, dar de cele mai multe ori el desenează ținând cont de ceea ce scriu eu.

Roxana Lazarescu: Călătoriți amândoi foarte mult și acest lucru se poate observa nu doar din fotografiile voastre publicate în mediul online, dar și din cărțile voastre.În Lemnuci am descoperit tărâmuri inspirate din realitate și acest lucru mă face să mă gândesc că viața voastră este o poveste. Cum vă alegeți momentele și destinațiile?

A.G. Saga: Plecăm la vânătoare de muze, pe motocicletă, la pas sau cu mașina,  de obicei fără planuri sau pregătiri.  Anul trecut, în septembrie, am plecat spontan,  în pelerinaj la Santiago de Compostela, 800 de kilometri timp de  28 de zile,  pe Camino del Norte. Eu mai făcusem odată Camino, dar pe cel francez.

Tot împreună am traversat pe motor o parte din capitalele Europei. Înainte de asta, am parcurs  singură cu  motocicleta, 10.000 de km în trei săptămâni: Coasta de Azur, coasta Portugaliei, Gibraltar Coasta Mediteranei,  Provence, etc. Tot împreună cu partenerul meu, ilustratorul A.C.Gardean, și alături de sora mea și prietenul ei am străbătut acum vreo trei ani,  timp de 55 de zile toți munții României începând cu munții Maramureșului și până la curbură. A fost un  Proiect care s-a numit „La pas prin Carpați” și care a fost susținut de mai multe primării din Țara Hațegului inclusiv primăria din  Râul de Mori  de care aparținem. Sora mea, Tara Ina și prietenul ei nu s-au oprit la curbură, ei au continuat până ce au terminat toți munții. Nu știu cât a durat, peste 100 de zile oricum.

Locuind  la poalele Retezatului și ale munților Țarcu, cel mai des urcăm acești munți. Preferatul meu este vârful Gugu pe care-mi place să-l cațăr pe zăpadă.

 Câte puțin din toate aceste călătorii apare în primele două volume ale romanului Lemnuci.

Acțiunea  cărții este amplasată în Cheile Nerei, care apare în carte sub numele de Terra Nerra. Aici am scris un sfert din al doilea volum și o parte din primul. O altă parte a romanului a fost scrisă în Elveția, unde am locuit o perioadă și care în cartese regăsește sub numele de Helvetica sau Ținutul Munților cei Înalți. Munții Gugu,  Retezat apar și ei.  La fel și  dealul în care locuim, care aparține satului Clopotiva, loc bine cunoscut în rândul parapantiștilor ce apar și ei în al doilea volum sub numele de zburători.

Romanul Lemnuci îl puteți achiziționa direct de la editură: https://lemnuci.com/librarie/carti/

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *