Lemnuci, A.G. SAGA. Cum să descoperi fantasticul de lângă tine

,,-Dar măcar spune-mi ce pot face să-mi creez singur visele?

-Să-ți creezi singur visele… Asta înseamnă mult. Înseamnă să-ți dai seama când dormi – că dormi, și când visezi -că visezi. Iar eu nu pot să te învâț această abilitate. Nu știu pentru că subiectul acesta are legătură cu învățăturile din Lumile Nevăzute.”

A.G. SAGA, LEMNUCI, vol. I

Cine sunt lemnucii? Ei bine, lemnucii sunt noduri din scândurile unei case de lemn care au prins viață în romanul lui A.G. Saga. O casă reală, de pe dealul Clopotivei, acolo unde se întâlnesc munții Retezat cu munții Țarcu. Tărâmul pitoresc îl veți descoperi în povestea lemnucilor, sub numele de Ținutul Cloposului. Autoarea i-a descoperit, iar ilustratorul, A.C. Gardean, le-a dat formă și culoare în romanul ilustrat Lemnuci.

În trunchiul unui arbore de Mimosium, la lumina lunii, vrăjitorul Shamanicus descoperă o formă deosebită, o protuberanță moale la atingere ce semăna cu o făptură cufundată în somn. Nu aducea însă cu nimic din ceea ce mai văzuse înțeleptul vrăjitor până atunci. Era un lemnuc, unul din mulții lemnuci ce dispăruseră, în mod misterios, acum multă vreme din Tărâmul Lemnusciei, așa cum avea să descopere la scurt timp vrăjitorul Shamanicus, alături de toigul său magic, Inoxis, cel cărui nimic nu îi scăpa vreodată. Împreună cu Baxtus și învățăcelul Ule, pornește într-o mare aventură revelatoare. Întreaga cunoaștere și experiență și-o va pune în slujba găsirii lemnucilor și aducerii lor la viață. Lumile Văzute și cele Nevăzute vor găzdui interesantele personaje într-un lung șir de peripeții. Prin perspectiva autorului omniscient, îi vom vedea în Limax Terra, în Petria Regna, în casa lui Intelectulus, în laboratorul lui Gorfu, în Camera Degustării, și în alte multe locuri, rupte din realitatea cotidiană tocmai pentru a construi dimensiunea textuală fantastică:

,,Într-una din aceste călătorii a ajuns în Helvetica, ținutul celor mai înalți munți, unde a primit în dar cinci feluri de semințe rare de dovleci. Întors acasă, a încropit o grădină unde a plantat, cu dragoste și curiozitate, semințele primite. Pe vremea aceea, toată curtea era plină de condurași, mărărițe și alte flori.”  

Narațiunea susține nucleul fantastic prin planul meta-narației, al reflectării și al introspecție, permițând cititorului să se acomodeze treptat cu spațiul fantasmagoric. Nu va fi o plonjare directă într-un spațiu ficțional greu de înțeles și digerat, ci o adaptare treptată cu miraculosul căruia îi suntem martori. Explicațiile vor menține vie atenția cititorului, vor completa cunoașterea personajelor și vor întregi viziunea de ansamblu asupra Lumilor Văzute și Nevăzute:

,,Adevărul despre puterea apusului îl știau puțini. Locuitorii obișnuiți ai Lumilor Văzute nu-l cunoșteau și de aceea creaseră legenda despre cer și pământ. Realitatea însă, era undeva pe aproape. Întra-adevăr, amurgul prin culorile sale, liniștea mintea, iar o dată ce gândurile se opreau, poarta spre anumite lumi se deschidea de la sine, nemaifiind nevoie de intervenția Prinzătorilor de Gânduri sau a unor formule vrăjitorești.”

Ilustrațiile, atent și ingenios create de mâna ilustratorului, completează imaginarul narativ, oferind carnalitate elementelor ce țin de domeniul fantasticului, indiferent că e vorba de o ilustrație descriptivă, o hartă sau o întâmpinare a unor personaje. Exploatarea se realizează astfel prin discursul narativ și prin ilustrațiile atent creionate. Detaliile vor încânta ochii iubitorilor de artă. 

Excursiunea în fantastic e o alegorie a realității, un îndemn la introspecție, la meditație. O meditație inspirată de shamanii Frumosul e ascuns în fiecare nod al copacilor, printre firele de iarbă sau în lucrurile mărunte pe care le vedem în fiecare zi, dar cărora, în graba noastră, nu le mai acordăm atenție. Gândurile ne zboară răzlețe, fără tăgadă, și doar liniștea și buna orânduire a lor ne poate conduce în multiplele micro-lumi. Prinzătorii de Gânduri din romanul Lemnuci au tocmai acest rol, de a-și ajuta eroii să atingă starea perfectă de concentrare pentru a putea accede într-o altă lume. Multiplele lumi și spații ce își deschid porțile sunt căi ale aventurii și ale cunoașterii:

,,Ajuns aici, primul lucru pe care-l avea de făcut era să închidă ușa după el, astfel încât niciun alt gând să mai pătrundă în mintea stăpânului. Acum, gândurile rămase trebuiau ferecate. Începu să miște plasa cu o asemenea agilitate, încât, după nici câteva minute, toate gândurile erau prinse. Apoi, printr-o mișcarea ce semăna cu întoarcerea unei măști pe dos, transformă plasa într-un sac în care gândurile aveau să fie păstrate până când vor fi din nou eliberate, printr-o simplă scuturare.

Diegeza e construită atent și liniar, fără alunecări înspre metaforme care ar putea îngreuna înțelegerea. Fantasmagoria nu va fi doar un mijloc de evadare din real, prin intermediul unor personaje inteligent croite, ci și o invitație spre meditație, cu mici pasaje cu tentă filosofică:

,,Nu-i păsa că Timpul vede ce face, pentru că știa că acesta nu s-ar fi amestecat niciodată în treburile sale. De fapt, în ale nimănui. Rolul Timpului era doar de a înregistra gândurile, vorbele și faptele și de a trece în catastifele din Biblioteca Nemărginită. Doar atât! Nu intervenea niciodată în mersul lucrurilor.”

Menirea ficțiunii este de a aduce cititorii, atât pe cei mai tineri, cât și pe cei mai experimentați, într-un tărâm al descoperirii și auto-descoperirii. O carte scrisă cu dragoste, ilustrată cu pasiune și tipărită într-o ediție de lux.

Cartea o puteți achiziționa direct de la Editura Clopitiva: https://lemnuci.com/produs/lemnuci/

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *