O viață nu-i de ajuns!

  • Alergi haotic prin lumea aceasta,
  • Muncind și făcându-ți vise deșarte.
  • Nu știi nicicând dacă-i noapte sau zi
  • Și treci prin viață uitând să trăiești.

  • Te naști ca să mori, fiind călător
  • Printr-un univers cu un timp relativ.
  • O oră-i un an atunci când ți-e dor…
  • Un an e o oră când ești fericit…

  • O viață n-ajunge să poți să visezi…
  • Să poți să înveți să trăiești pentru azi.
  • Muncești și te zbați mereu pentru mâine
  • Cu nostalgie-ți întorci privirea spre ieri
  • Iar astăzi se pierde prin griji și dureri.

  • Nu-ți trebuie-o viață s-ajungi să iubești!
  • Dar nu-i de-ajuns o viață… s-arăți cât de mult!
  • Te amăgești mereu că timpul i-al tău
  • Și alegi să arăți mai târziu tot ce simți.

  • Întâi să lucrezi și o casă să-ți faci
  • Și un rost în viața copiilor tăi.
  • Abia mai apoi îți iei timp pentru ei –
  • Pentru mama și tata și pentru bunici.

  • Uiți că timpul e necruțător…
  • Și trece… și trece… grăbit, peste ei,
  • Săpând pe-al lor chipuri, riduri adânci
  • De vreme… de dor… și dureri.

  • Mai sunt! … dar mâine poate nu vor mai fi!
  • Regretele-atunci ar fi mult prea târzii!
  • O viață… n-ajunge să-nveți să trăiești!
  • N-ajunge o viață să iubești cât dorești!

Versuri: Diana Mîndrilă

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  1. Superbă, mi-au data lacrimale! Felicitări draga mea Diana! Dumnezeu să te binecuvânteze!