Polițistul de la permise. Godeanu – un roman de debut semnat de Eliana Popeți.

Cine este Godeanu? Nu este o vedetă de cinema și nici vreo figură cunoscută de prin presă. E un om pe care l-am întâlnit cu toții undeva în viața noastră: pe stradă, la examenul pentru permisul de conducere, în bloc sau din poveștile cunoscuților. Godeanu e prototipul polițistului de la permise. Acel polițistul venetic care trebuie să stabilească capacitatea îndrăzneților cursanți de a deveni șoferi. Prin ochii lui lumea se vede trepidând. Vocea narativă i se conturează în raport cu societatea în care ajunge să trăiască: Timișoara, urbea de pe Bega, al cărui șteif începe să se prăfuiască. Cei care pleacă dinspre sudul țării și se îndreaptă înspre vest știu cu siguranță ce simte Godeanu. Au simțit superioritatea bănățenilor și au gustat din paharul amărui al celui care-i din altă parte, al neavenitului. Eliana Popeți dă voce unor cutume ce s-au format recent pe scara istorică, pe care le vedem dezvoltându-se și pe care le (re)conștientizăm o dată cu personajele sale. Romanul său de debut pornește dintr-o nuvelă publicată anterior și nu putem decât să ne bucurăm de curajul autoarei de a dezvolta subiectul, căci romanul este complex și merită așezat pe raftul din bibliotecă.

Întorcându-ne la problematica tematicii narative din Godeanu, am avea nenumărate aspecte de reliefat și exploatat. De la imaginea contemporană a societății și a cutumelor sale, la conștiința polițistului într-o lume coruptă politic și până la perspectiva tinerei răsfățate ce experimentează stări la limita realului. Într-un perpetuu periplu prin Timișoara și zonele ei limitrofe, polițistul de la permise te va face să îi simți angoasele, temerile, fricile și dorințele. Ce poate fi mai pulsândă decât o radiografie, aflată la limita realului, a Timișoarei? În spațiile periferice ale sufletului și ale orașului, polițistul de la permise se luptă nu doar cu sinele, cu trecutul sau cu prezentul, el poartă discuții cu lumea de care uneori se sperie sau pe care alteori o doboară. Pare că tot din slăbiciune o face. Angoasa examenelor pentru permise este constantă. Candidații se tem de el, el se teme, la rândul lui, de ei. Îndrăzneala, tupeul, aroganța îl agasează și îi stârnește impulsuri răzbunătoare. Prezența soției ce l-a părăsit este mereu vie, în lectura căror evenimente te întrebi dacă femeia s-a reîntors, e aievea sau trăiește, la nivel oniric, în mintea lui Godeanu. Interacțiunea cu celelalte personaje, ce se ivesc din micro-universurile proprii, confirmă identitatea femeii. Soțul Godeanu e un sensibil, o regretă pe Mihaela, soția ce l-a părăsit, tânjește după prezența ei corporală și se pune chiar în situația de a medita la limba română doi elevi, din rușinea de a nu admite dispariția. Timpul îl surprinde și cuprinde la fiecare pas al său. El nu mai aparține nici trecutului, dar nu se poate identifica nici cu prezentul.

Timișoara zilelor noastre, așa cum bine o observă autoarea, este vivace și alertă, permițând crearea unor microcosmosuri la fel de pulsânde. Andra, vecina lui Godeanu, e reprezentantă tinereții curajoase, uneori mult prea îndrăznețe, ce trăiește la limita paranormalului. E contrapunctul ce potențează realitatea, nu atât prin aportul pe care simțurile tinerei îl aduce existenței singuratice, cât prin abordarea în manieră diferită a vieții. Vede și simte tot. E altfel decât ceilalți și nimic nu îi scapă simțurilor acute. Știe ce gândește și ce simte fiecare om pe care îl are în fața ochilor și nu de multe ori se simte o influență bănulesciană. Godeanu e radiografiat de către Andra așa precum și-ar fi judecat polițistul candidații la permisul de conducere. Uneori ai impresia că lumea le e pe cale de a exploda într-un mare boom. Te uiți înlăuntrul microuniversurilor și crezi că ești de-al lor. Asta pentru că te regăsești în personajele Elianei Popeți. Simți și trăiești cu ei. Poate Andra va simți ceea ce gândești. Știi și tu că Timișoara și-a pierdut din șteiful de altădată, dar nu vrei să o crezi. Godeanu o vede, pentru că a venit din sud, de acolo de unde vin mai toți polițiștii.

Poate cunoști vânzătoarea de la chioșcul de ziare. Acolo e tot universul. Politic. Civic. Social. Mallul este un spațiu al sufocării și al îngropării de timp:

La supermarket, oamenii merg disperați după mâncare. De mult ori, la mall miroase ca la mama acasă. Se simte de la birou când la patiserie se coace pâinea și cozonacii. Oamenii merg și cumpără cu balele cât casa de poftă. Fug repede la raionul de patiserie. La carne să nu mai spunem. Aici se taie porcii și se tranșează. La mall e măcelărie. Măcelărie de animale, de bani, de nervi, de oameni. La mall totul e exagerat.

Suporți tumultul marelui orașul și al corupției? Eliana Popeți îți face o radiografie pluriperspectivistă asupra ei. Ia-o de mână și cunoaște-l pe Godeanu, pe cea care i-a fost soție, Mihaela, dar care a dispărut din căminul conjugal. Pe Andra și familia ei, care știu lumea sus-pusă și coruptă a urbei. Îl poți întâlni pe Godeanu, cel de la Arad, de la vamp, îl poți întâlni și pe celălalt Godeanu, cel de la vama arădeană, iar dacă nu vei fi cunoscut animozitățile dintre timișeni și arădeni, le vei putea exploata acum.

O lume reală – la limita irealului!

Cartea o puteți procura direct de la editură: https://editura.uvt.ro/?p=1910. Iar dacă aveți nevoie de transport internațional o puteți face prin intermediul redacției Revistei Timpul Germania.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *