Un meltingpot oriental de-a lungul Drumului Mătăsii. Germania și expedițiile de la Turfan

Albert Gründel, directorul departamentului dedicat culturii indiene din cadrul Muzeului de Istorie din Berlin (acum, Muzeul Etnologic din Berlin), aduce în capitala germană 46 de cutii ce conțineau manuscrise, statuete din lut și picturi. Împăratul german, Wilhelm al II-lea declarase că este foarte mulțumit de bogățiile aduse din Orient și decise să finanțeze cu 32.000 de mărci germane o a doua expediție pe Drumul Mătăsii, la Turfan.

Boala îl forța pe Gründel să abandoneze ambițiosul proiect. Frâiele expediției în nordul Drumului Mătăsii au fost înmânate altor doi cercetători, orientalistul Albert von Le Coq și marinarului Theodor Bartus, care s-au întâlnit la Xoqo (sau Gaochang), într-o căldură toridă de 50 de grade Celsius, pentru a aduce Germaniei bogățiile râvnite. Nesocotința localnicilor ce foloseau artefactele pe post de îngrășământ a scuzat practica europenilor de a extrage obiectele de artă din ruinele locale și de a le transporta în muzeele naționale.

Albert von Le Coq (stânga) și Theodor Bartus (dreapta). Fotograf necunoscut. Obiect de inventar B 955 -Muzeul de artă orientală, Berlin

Descoperirile celor doi au fost impresionante, cu atât mai mult cu cât aceștia au scos la iveală o serie de manuscrise interesante, toate scrise în 17 limbi și idiomuri diferite, dintre care s-au distins 24 de seturi de caractere. Conform notelor sale de jurnal, Le Coq bănuia că se află în fața unei biblioteci maniheiste și originile ariene pot fi astfel identificate. Ce ar fi putut reprezenta o astfel de descoperire pentru viitorul Germaniei? Ar fi schimbat întrucâtva soarta populației sale?

În martie 1905, în ciuda condițiilor mizerabile și crude în care erau nevoiți să trăiască și să cerceteze, cei doi germani au găsit într-o mănăstire săpată în stâncă, la Bezeklik, picturi murale ce îl reprezentau pe Buddha. În jurnalul său de călătorie, Le Coq nota:

Când te trezești de dimineață și vezi că pe nasul tău este o creatură animală ce se uită cu ochi mari la tine și caută cu tentaculele ochii victimei, imediat te apucă dezgustul.

Praful acoperea pereții, ceea ce a făcut ca vechile reprezentări religioase să fie conservate. Cu ajutorul unui cuțit ascuțit, Bartus a decuperat picturile rupestre în calupuri de dimensiunea unei ferestre. Împachetate în cutii ce cântăreau peste 360 de kilograme, cei doi descoperitori au trimis artefactele și picturile murale inedite spre Berlin. Aproape doi ani au fost necesari, pentru ca valoroasele cutii să fie transportate către muzeu, unde au umplut o întreagă sală. Războaiele mondiale au distrus însă muralele de la Turfan. Tot ceea ce a rămas sunt descrierile înregistrate de către cei doi arheologi. Le Coq spunea:

Impresionante sunt reprezentări ale bărbaților cu păr roșcat și ochi albaștri, ale căror fețe au trăsături europene pronunțate. Am putea pune acești oameni în legătură cu limba ariană descoperită pe manuscrise din locații apropiate. Acești bărbați roșcați purtau bretele agățate de curea … o ciudățenie etnologică!

Sursă: https://www.wikiwand.com/en/Missionary

Cercetătorii moderni au contrazis presupusul europenism al bărbaților roșcați, identificându-i pe cei din urmă cu sogdienii, o populație iraniană, ce se numără printre cei despre care se credea, în antichitate, că ar fi arieni.

Una dintre cele mai cunoscute picturi murale de la Bezeklik este cea din peștera cu numărul 9, Cerul de mătase.

Sursă: http://dsr.nii.ac.jp/cgi-bin/toyobunko/show_page.pl?lang=en&book=LFc-42/V-1&page=0110

Conform poveștii asociate, un tânăr brahman numit Sumedha (sau Megha) a aflat că Dipamkara Buddha avea să sosească în oraș, drept pentru care s-a decis să îi ofere lui Buddha o floare de lotus. În același timp, regele a cumpărat, cu același scop, toate florile de lotus din regat. Perseverent, Semedha a plecat în căutarea unei flori de lotus. Așa a întâlnit o fată ce avea o vază cu flori de lotus. La insistențele lui Semedha, fata s-a învoit să împartă florile cu tânărul atât de dornic să dețină o floare. În momentul în care Semedha i-a oferit lui Dipamkara Buddha florile de lotus, o minune s-a petrecut: florile s-au ridicat și au plutit deaspura capului lui Buddha.

Tot atunci, Semedha a observat că în fața picioarelor lui Buddha se întâmpla să se afle o mocirlă. Brahmanul nu a permis ca picioarele lui Dipamkara Buddha să se murdărească și a preferat să își întindă părul deasupra mocirlei pentru a proteja curățenia acestuia. Pietatea tânărului a fost asociată de Buddha cu iluminarea și a prezis că Semedha va renaște ca Sakayamuni și va dobândi iluminarea.

Tema profeției și motivul lotusului sunt recurente, la fel precum este și devoțiunea oamenilor în fața lui Buddha. Reîncarnarea și credința în faptul că orice lucru se datorează karmei vine pe filieră indiană, demonstrând, încă o dată, că Drumul Mătăsii a reprezentat o modalitate nu doar de circulație a unor bunuri materiale, ci și a unora de factură spirituală. Un meltingpot oriental, cu accente europene de-a lungul căilor rutiere!

Comorile aduse la Berlin de către Albert Gründel, Albert von Le Coq și Theodor Bartus pot fi văzute, așa cum au fost ele reconstruite, la Muzeul de Artă Asiatică de la Berlin – Berliner Museum für Asiatische Kunst: https://www.smb.museum/museen-einrichtungen/museum-fuer-asiatische-kunst/home/.

Sursă imagine reprezentativă: https://www.flickr.com/photos/quadralectics/5455245265/in/photostream/

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *