Doamna noastră limbă românească

Magia Universului poate fi exprimată doar prin limba neamului meu. Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că a coborât raiul pe Pamânt, unde și florile și păsările, și fluturii, și codrii prind grai omenesc, iar Doamna noastră limba româneasca este stăpâna acestui Paradis.

Dacă aș avea o baghetă magică, aș intra în Cetatea Limbilor și aș selecta limba română, pentru a-i descoperi tainele ei și a acumula noi miracole. Uneori, vorbesc cu mine însămi, îndemnându-mă : ,, Sapă, fato, sapă, că vei găsi ce cauți : înțelepciune, nemurire, rudenii, înțelegerea lumii …” Eu-l răspunde în aceeași limbă și mă bucur nespus de mult că limba este o parte din mine, de fapt, suntem un întreg. Mereu o simt în suflet și-n gând, deoarece m-am născut din curățenia limbii române.

Limba maternă e leagănul copilăriei mele, e cântecul de dor al măicuței dragi, e nucul de la poartă, e visul de a mă urca în Corabia Doamnei noastre limba românească, de unde aș putea savura cu nesaț tradițiile, obiceiurile strămoșești, respectul și dragostea de oameni. În limba română am rostit pentru prima dată cuvântul ,,mamă ”. În aceeași limbă mă numește mama cu drag : ,, îngerașul mamei ”, ,,puișorul meu ”. Am crescut în lumea cuvintelor Doamnei noastre limba românească, învățând să spun când sunt fericită, când sufletu-mi e trist cu un dor neîmplinit, când îmi este bine sau simt o stare de nostalgie.

Mi-e dragă limba mea, fiindcă mă leagă de istoria neamului meu, de urmașii daco – romani, de floarea latinității, de locurile unde am crescut, visând mereu frații mei de sânge de peste Prut, frați și surori, care-mi oferă mari speranțe în viitor. Deși nu trăiesc în România, eu sunt româncă ! Numai credința în bunul Dumnezeu mă va ajuta să trec Prutul, pentru a rosti în limba română : ,, Bine v-am găsit, scumpii mei români !!! Mă închin până la pământ țărânei mult dorite, românului care gândește și vorbește ca și mine, în aceeași limbă . ”

Limba românească e viitorul și liniștea mea sufletească . Eu trăiesc prin limba mea și mă mândresc că e aceeași limbă ca a neamurilor mele de peste Prut, e limba în care îmi exprim identitatea. Adevăratul patriotism este de neconceput fără marea dragoste pentru limba poporului ei. Catastrofa o văd, astăzi, în calitatea limbii vorbită pe teritoriul Basarabiei, influențată de procesul rusificării. Pledez permanent pentru o limbă literară românească, lupt, cu pana de scris, împotriva mancurților care pretind că și limba rusă să fie limbă de stat. Îndemnul meu: ,, Iubiți- vă limba, stimați compatrioți, studiați istoria ei, depășiți obstacolele, perfecționați și cizelați limba, ca, mai apoi, să fie transmisă pură și inocentă viitoarelor generații”.

Limba e flacăra sufletului românesc.Tezaurul spiritual al poporului meu se află în ,,camera” tainică a Doamnei noastre limba românească. În limba mea proslăvesc Trecutul, onorez Prezentul și tind să ating absolutul Viitorului. E limba străbunilor mei, limba doinei și a horei, a dorului și a privighetorii; e limba lui Eminescu și Creangă, a lui Ștefan cel Mare și Mircea cel

Bătrân, e limba poporului meu. Limba, plină de dumnezeire, mă transpune în lumea lecturii.

Luându-mă de mână cu Nică al lui Ștefan a Petrei, poposesc sub teiul eminescian, gândul purtându-mă, imaginar, prin Siberia rece și crudă, descrisă de Nicolae Dabija, uimindu-mă de ingeniozitatea adolescentului Dima ( Mihail Drumeș ), în scopul realizării unui ideal, expediția

transoceanică, emoționându-mă versul lui Gr. Vieru, D. Matchovschi, A. Păunescu, N. Stănescu,

A. Blandiana.

Doamna noastră limba românească planează deasupra întregului spațiu străbun. Ea creează punți de aur peste Prut, curcubee tricolore, pe fundalul cerului și cununi de flori pe creștetul românilor. Astfel își decorează arealul când se îmbracă în straie de sărbătoare – 31 august ,, Limba Noastră cea Română ”. Îmi regăsesc rădăcinile prin poezie, cântec, joc, în cadrul sărbătorii, născute în vâltoarea mișcării de renaștere națională.

Limba română este o pasăre măiastră, care și-a făcut cuib în sufletul meu. E darnică pasărea mea albastră. Îmi dă aripi de zbor, putere, mângâiere, dragoste de tot ce este sfânt. Mereu îmi călăuzește pașii, mă învață să iubesc și să dărui, să creez și să urc spre noi înalțimi.

Astfel,spiritul meu este într-un zbor nesfârșit.Pe aripile ei,sufletul meu nu cunoaște odihnă:țese,leagă,străbate,cucerește inimi curate,adună vise,care vor realizare,doruri,care vor împlinire.Prin galaxii,prin sori și stele recunosc chipul Doamnei noastre limba românească,aureolată cu voce de Luceafăr. Pasărea mea albastră,Doamna noastră limba românească,în cuibul tău pâlpâie flacăra speranței.Focul din vatră și-a făcut loc în căsuța ta.E focul etern al neamului,e dăinuirea noastră,a românilor de pretutindeni.Tu ne îndemni să dăm mână cu mănă,tu ne aduni să ne unim într-un singur cuget și într-o singură simțire.

Limba română e aidoma unei livezi în floare, dătătoare de rod, e izvorul dăinuirii noastre, care va clipoci întru vecie, e focul din vatra neamului care va străluci de-a pururi, e acea sămânță care va germina în sufletul viitoarelor generații, e pasărea Phoenix, care renaște din propria cenușă.

Aș dori să descui acel lacăt greu, rostind cu mândrie : ,, Trăiesc împreună cu frații mei români !!! Trăiesc în Țara României, liber și independent ! ” Aceasta ar dori sufletul meu astăzi

,,Doamne, Dumnezeule ”, împlinește-mi vrerea mea, la care visez mereu : Patria – mamă, Țara României, limbă și țară comună, iubire și viitor comun. Eu, cea nedreptățită și văduvită de soartă, am o misiune sfântă: să-mi apăr limba mea și neamul.

Îmi asum cu sfințenie responsabilitatea de a iubi cu nesaț duioasa limbă românească, de a păstra în suflet și în inimă acest tezaur ca pe o icoană și de a-l transmite pur urmașilor mei.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *