Interviu imaginar cu Grigore Vieru

– Distins poet, am marea plăcere a dialogului în această zi  cu dvs, astfel încât îmi doresc să aflu, în numele celor mulți curioși, de când a început pasiunea pentru poezie și de unde izvorește dragostea pentru ea?

 -Izvorul poeziei mele s-a alimentat din suferința și singurătatea dată s-o trăiesc în copilărie, fiind copilul foametei și războiului. ,, Nu eu am ales poezia, ci poezia m-a ales pe mine …”. Dumnezeu mi-a sădit în suflet o fire sensibilă, dragoste față de tot ce e frumos.

 – A fost greu să scrieți poezie?

 – Și greu și ușor… Am fost capabil să percep cuvântul poetic, dar poezia am descoperit-o din proverbele noastre, cântecele și ghicitorile pline de înțelepciune. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a înzestrat la maturitate cu ceea ce nu am avut parte în copilărie – cuvântul nespus.

 – Credeți că poetul poate remodela lumea și apoi să o retransmită celor care iubesc poezia?

 – Pot fi remodelați prin intermediul poeziei cei care au sensibilitate poetică înnăscută, dar lumea, în general, nu poate fi remodelată , ea a rămas așa cum a fost cu două mii de ani în urmă: lacomă, invidioasă, trufașă , egoistă.

 – Ce înseamnă pentru Dumneavoastră cuvântul Patrie?

 – Patria este mama, este graiul, este o moștenire a generațiilor care iubesc acest pământ, al valorilor perene și al dragostei sincere față de tot ce e frumos și sfânt. Patria e acasă, cu tot ce desparte, cu regret, Prutul. Patria e România mea cea dragă, la care am visat dintotdeauna în formatul ei firesc. Eu mi-am desenat-o în suflet. Sper să devin reper și pentru alții.

 – Care este cea mai mare recompensă cu care ați fost răsplătit până acum ?

 – Nu există mai mare recompensă pentru un poet decât respectul și dragostea pentru osteneala sa poetică. Trăind numai din scris, am fost, din păcate, până mai ieri destul de sărac, dar nu mi-a fost rușine de sărăcie. Bogăția mea cea mare este familia de acasă și cea din poezie. Cred că cititorii mei au sesizat valoarea bogățiilor mele și mult mi-aș dori ca aceste priorități să devină valori și peste veacuri.

 – Care este motto-ul Dumneavoastră lăsat drept moștenire pentru toți cititorii?

 – Fie aceasta ca o povață : ,, Prea sus nu te ridica, te vor spânzura, prea jos nu te apleca, te vor călca.” Să nu aveți frica spunerii Adevărului! Această calitate merită transmisă cu fidelitate vlăstarilor în creștere! Doar așa vor duce cu vlagă vitală crucea Demnității!

-Dle Vieru, acest interviu va fi publicat în portalul de cultură Timpul.ro. Ce mesaj aveți pentru toți contribuitorii acestui portal?

-Frumoasă și demnă misiune! Dea Domnul ca inițiativa voastră să nu mai aibă moarte!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *