Iubiți-vă mamele!

  Mama – pare a fi un simplu cuvânt, dar câtă dragoste aduce în sufletul omului? O dragoste imensă, ce nu poate fi descrisă nici prin cele mai frumoase cuvinte.

Mama este, a fost și va fi veșnic un simbol al vieții, deoarece anume ea e aroma dătătoare de viață, de la ea pornesc toate. Ea este începutul tuturor începuturilor, ea e dragostea, puritatea, înțelepciunea, povața… Este firul vieții prin care se ține și se răspândește omenirea. Ea este izvorul vieții, ea e continuitatea multilaterală a omenirii. E cea mai sacră ființă de pe acest Pământ, fiind aidoma unui Înger Păzitor ce își sacrifică timpul liber, sănătatea și puterea pentru educația, fericirea și binele nostru.

Pentru mama, sufletul copilului său se asociază, cred, cu o livadă, de care ea mereu are grijă, indiferent de condiții. Pomii din Livada de Valori a sufletului nostru în cea mai mare parte sunt îngrijiți de mama. Ea udă livada noastră cu dragoste și bunăstare, iar o deosebită atenție acordă pomilor, oprindu-se mereu la pomul Credinței, al Omeniei, al Demnității, al Respectului și al Dărniciei. De aceea mereu mi-am considerat mama icoana sufletului,o grădina în floare la care merg oricând să sorb cea mai parfumată miere.

Mama este un cuvânt mare care poartă multă lumină, căldură și dragoste. Tot ce avem este tot ce ne-a dat mama. Nu degeaba mulți scriitori și poeți din timpuri străvechi și modernitate vorbesc despre mama lor ca un altar. Și câte melodii sună în onoarea ei. În fiecare rând al unei melodii sau al unui simplu poem, mama este idolatrizată. Înțeleg destul de bine acest fapt, deoarece mama ne serveste drept un ideal, la care tindem să ajungem. Prin grija, iubirea și înțelepciunea sa ne îndrumă spre desăvârșire. Mama este începutul și infinitul. Spun „infinitul”, deoarece e darul divin și veșnic în diverse ipostaze ale vieții și rămâne nemuritoare chiar și după moartea fizică. Chiar și Marele Eminescu în piesele sale poetice o descrie nemuritoare. El se vrea alaturi de ea, cu ea, oriunde, dar cu ea… Mama e cântată de interpreți, citită în poezii, iar copilul ce-o iubește și-o apreciază o divinizează în viața de zi cu zi.

O binecuvântare părintească înseamnă foarte mult. Se pare că aripile apar în spatele tău, ai vrea să alergi în plină navă, străduindu-te să-ți atingi obiectivul. „Binecuvântarea unei mame nu se scufundă în apă, nu arde în foc„- spune înțelepciunea populară.

Mama a fost, este si va rămâne simbolul vieții, al dragostei si nemuririi. De aceea, vă îndemn să prețuiți cel mai frumos cadou făcut de Dumnezeu – MAMA! Iubiți-vă mamele!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *