,,Sunt româncă! Am o patrie pe nume: România!”

Despre problema identității limbii române pe ambele maluri ale Prutului, am discutat de nenumărate ori cu elevii și cu alți tineri din generația mea.

Magia Universului poate fi exprimată doar prin limba neamului meu. Îi mulțumesc Celui de Sus că a coborât raiul pe Pamânt, unde și florile, și păsările, și fluturii, și codrii prind grai omenesc, iar limba română este stăpâna acestui Paradis.

Știți la ce mă îndeamnă vocea mea interioară? ,,Sapă, fato, sapă, că vei găsi ceea ce cauți mereu: înțelepciune, nemurire, adevăr, rudenii, înțelegerea lumii “… Alter ego răspunde în aceeași limbă și mă bucur nespus de mult că limba este o parte din mine, de fapt, suntem un întreg.

Port în suflet doina strămoșească,simt durere sufletească, dor…dor…dor…de momentul Marii Reuniri a Basarabiei la Patria-mamă, încât să avem o țară, o limbă și un crez, vorba poetului: ”Două flori dintr-o grădină, / Dintr-o singură tulpină”.

Fie Prutul cu două maluri, dar aș prefera o singură apă, una interioară; Să nu ne mai ceară vameșii pașaportul, că doar: ,,În visele noastre și-n stele e clar,/Ne leagă pământul și cerul, și totul!”, afirmă poetesa Diana Enache.

Doresc să fie înlăturat dramatismul real al jocului din discursul poetic al lui lui Vasile Romanciuc, ce codifică o dramă adevărată: ,,Prut-trup rupt.”

Există un singur adevăr, e vorba de o singură limbă … cea română.

Unitatea limbii române este o trăsătură ce a fost remarcată și reliefată de majoritatea lingviștilor, scriitorilor și poeților.

Luându-mă de mână cu eroul liric al poeziilor marilor creatori, mă transpun în veșnicia creației, a limbii și a tărâmului spiritual, fiind îndemnată de Marele Poet, regretatul Grigore Vieru: ,,Să muncim în miezul limbii, nu la marginea ei”.

Catastrofa o văd, astăzi, în corectitudinea și expresivitatea limbii vorbite pe teritoriul Basarabiei, influențată de procesul rusificării. Pledez permanent pentru o limbă literară română, lupt, cu pana de scris, împotriva mancurților care pretind că și limba rusă să fie limbă de stat. Lupt pentru unirea românilor din cele două state – R.M. și România – e o aspirație legitimă și dureroasă a mea, cât și a colegilor mei, a neamului meu.

Iubesc limba mea, fiindcă mă leagă de istoria neamului meu, de nucul de la poartă, de urmașii daco – romani, de floarea latinității, căci: „De la Roma venim, din Dacia Traiană”, după cum afirma M.Eminescu. Numai credința în bunul Dumnezeu mă va ajuta să trec Prutul, pentru a rosti: ,, Bine v-am găsit, scumpii mei români! Mă închin până la pământ țărânei mult dorite, românului care gândește și vorbește ca și mine, în aceeași limbă . ”

Aș dori să descui acel lacăt greu, rostind cu mândrie: ,, Trăiesc împreună cu prietenii mei români! Trăiesc în Țara României, liber și independent! ” Aceasta ar dori sufletul meu astăzi ,,Doamne, Dumnezeule ”, împlinește-mi vrerea mea, la care visez mereu: Patria – mamă, Țara României, limbă și țară comună, iubire și viitor comun. Eu, cea nedreptățită și văduvită de soartă, am o misiune sfântă: să-mi apăr limba mea și neamul.

Îmi asum cu sfințenie responsabilitatea de a iubi cu nesaț duioasa limbă română, de a păstra în suflet și în inimă acest tezaur ca pe o icoană și de a-l transmite pur urmașilor mei.

Deschizând ABECEDARUL Timpului, voi scrie mereu în Pagina Zilei și a Viitorului: ,,Sunt româncă! Am o patrie pe nume: România.”

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *