Detalii gramaticale. Detalii, dar obligatorii.

Există aspectul vorbit al limbii, pe care îl folosim ca să comunicăm unii cu alții, oral, și există aspectul scris al limbii, pe care îl folosim când scriem texte. Proba la limba română la Leaving Certificate este higher level (nivel avansat) și de aceea este o probă scrisă. Deoarece aspectul scris al limbii este mai pretențios, implică o cunoaștere aprofundată a noțiunilor de limbă. Când poți să scrii corect într-o limbă, înseamnă că ai noțiuni avansate de gramatică și vocabular. Există limba română populară, pe care o auzim vorbindu-se în satele din România (bunicii noștri vorbesc astfel și, pentru mulți dintre noi, acela a fost primul contact cu limba română), și există limba română literară, care este folosită mai ales în aspectul scris al limbii, care este mai pretențioasă și impune anumite norme (reguli) de scriere.

De exemplu, viitorul popular: oi merge, om citi, îi scrie, or asculta,

 și formele viitorului literar: voi merge, vom citi, vei scrie, vor asculta.

Mai există o formă a viitorului ”colocvial” (care aparține conversației familiare, deci aspectului oral al limbii): o să merg, o să citească, o/or să scrie, ai să mergi, are să cunoască, aveți să mergeți, au să scrie. Acestea se folosesc atunci când vorbim, într-un cadru familiar – cu prietenii, familia – dar într-un cadru oficial și mai ales în scris, rămâne cea mai bună variantă, forma literară a timpului viitor:

eu voi citi, tu vei citi, el/ea va citi, noi vom citi, voi veți citi, ei/ele vor citi.

Verbele sunt cuvintele care arată acțiunea dintr-un enunț:

Mâine merg la școală.

Alina citește o carte.

În apropierea verbelor se fac multe greșeli de exprimare în limba română:

Forma de infinitiv a verbelor este forma din dicționar (a citi, a scrie, a cunoaște, a merge, a bea, a apărea) – în limba engleză formele de infinitiv sunt: to read, to learn, to go, to have.

În limba română există verbe care se termină cu -e sau cu -ea la infinitiv, uneori acestea sunt folosite greșit (în tabelul de mai jos aveți forme de infinitiv, forme de viitor și forme de condițional-optativ – formele care arată o dorință: aș citi, ar merge, ar face):

Forme incorecte:

_ a apare, a dispare, a displace, a pare, a tace

_ va apare, va dispare, va displace, va pare, va tace

_ ar apare, ar dispare, ar displace, ar pare, ar tace

_ a bătea, a făcea

_ va bătea, va făcea

_ ar bătea, ar făcea

Forme corecte:

_ a apărea, a dispărea, a displăcea, a părea, a tăcea

_ va apărea, va dispărea, va displăcea, va părea, va tăcea

_ ar apărea, ar dispărea, ar displăcea, ar părea, ar tăcea

_ a bate, a face

_ va bate, va face

_ ar bate, ar face

Conform normei literare actuale, formele corecte sunt: eu pot cânta, el poate citi, ar putea fi sau știu cânta, știu compune, deși verbele cânta, citi, fi, compune sunt la infinitiv, în această formulă a dispărut litera a de la începutul verbelor: a cânta, a citi, a fi, a compune.

Atenție: verbele care se termină în -i, la infinitiv, după verbul a putea, se scriu cu un sigur i!

Forme incorecte: aș putea citii, poate fii, pot îndrăznii, se poate știi

Forme corecte: aș putea citi, poate fi, pot îndrăzni, se poate ști

Aceste greșeli se realizează și la formele de prezent ale acestor verbe:

Forme incorecte:

_ făcem, făceți, bătem, băteți

Forme corecte:

_ facem, faceți, batem, bateți

Formele verbelor la infinitiv se folosesc deseori la anumite tipuri textuale: reclame de medicament, de produs cosmetic și alte recomandări impersonale:

A se citi cu atenție prospectul.

A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

A se clăti cu apă din abundență.

A se agita recipientul înainte de folosire.

Aceste forme sunt în concordanță cu limba actuală, dar uneori se exagerează folosirea infinitivului.

I.L. Caragiale, marele nostru dramaturg, a condamnat în opera sa literară ”Țal”, abuzul de infinitive:

A se plăti la moment. A nu se vorbi vorbe proaste. A nu se face scandal. A se tăcea! A se asculta! Mâine vine d. revizor: a se ști bine Mircea cel Bătrân și Revoluția de la 48, Unirea Principatelor-Unite și Ștefan cel Mare…”

Verbele a crea și a agrea se conjugă, de obicei, greșit la timpul prezent:

Formele incorecte:

Eu creiez, tu creiezi, el/ea creiază, noi creem, voi creiați, ei/ele creiază

SAU forma de gerunziu: creind

Formele corecte:

Eu creez, tu creezi, el/ea creează, noi creăm, voi creați, ei/ele creează

ȘI forma de gerunziu: creând

După același model se conjugă și verbul a agrea.

Există verbe care se folosesc greșit la anumite forme:

Verbul a avea, la conjunctiv (are conjuncția înainte), adesea este folosit cu formele sale populare, incorecte: el să aibe, el/ei să aivă, forma literară, corectă este: el/ei să aibă.

În limba română avem forma de  imperativ a verbelor, care arată o poruncă, un îndemn! Uneori acestea sunt scrise/spuse greșit:

Forme incorecte: Nu te du! Nu fă! Nu zi! Zii!

Forme corecte: Nu te duce! Nu face! Nu zice! Zi!

Verbul a fi este un verb important în limba română, dar și unul special, ale căror forme adesea sunt utilizate greșit!

Forme incorecte:

Fi atent!

Nu fii indiscret!

Să nu fi indiscret!

Formele corecte:

Fii atent!

Nu fi indiscret!

Să nu fii indiscret!

Alte forme verbale – incorecte: să fii venit, să fii știut, tu scri, să scri, tu ști, să ști.

         Corecte: să fi venit, să fi știut, tu scrii, să scrii, tu știi, să știi.

Cineva spunea ”ortografia este politețea limbii”. Sugestia mea este să fim preocupați de a ne exprima corect în limba română, atât scris, cât și oral, astfel ne vom arăta respectul față de limba maternă.

Pentru realizarea acestui articol, am folosit materiale din Dex online (Dicționarul explicativ al limbii române) și ”Gramatica de bază a limbii române”, Editura Academia Română.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *