Violoncelistul Ștefan Cazacu, în semifinala concursului George Enescu

Școala românească a oferit constant mari valori violonceliste; Ștefan Cazacu este rezultatul acestei tradiții solide, un exemplu al pleiadei de artiști tineri care muncesc necontenit pentru a menține cultura românească la un nivel înalt.

Concursul George Enescu a fost înființat în anul 1958, în același timp cu festivalul care poartă același nume, și atrage de fiecare dată cei mai talentați tineri muzicieni din întreaga lume. Chiar de la prima participare, Ștefan a reușit să se califice în semifinala care va avea loc săptămâna viitoare, joi, 13 mai. În actuala situație, o pandemie globală, prin acest concurs el a găsit o oportunitate de a lucra în continuare, a găsit această provocare ce îl va împinge cu siguranță spre succes.

Ștefan Cazacu a studiat în România și Austria, a susținut numeroase concerte și recitaluri în România, Germania, Israel, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Olanda și a fost laureat în numeroase concursuri, precum Concursul Internațional de Violoncel din Liezen, Austria și Concursul Internațional de Violoncel Antonio Janigro din Zagreb, Croația.

Aleka Potîngă: Cum a fost viața de tânăr violoncelist în Romania în timpul pandemiei? Povestește-ne puțin despre proiectele pe care le-ai avut în acest timp mai neobișnuit și cum s-au simțit sălile fără public, concertele online!

Ștefan Cazacu: Viața în perioada pandemiei a fost interesantă. În primele 2 luni și jumătate m-am axat doar pe studiu individual și ore online. Apoi au început să mai apară câteva concerte transmise în direct, pe diferite platforme, și câteva în aer liber. Senzația pe scenă fără public este îngrozitoare. Când, în final, au fost redeschise pentru o scurtă perioada de timp sălile de concert și am avut bucuria să interpretez, am avut foarte mari emoții.

Aleka Potîngă: Este prima ta participare la concursul George Enescu, dar ai fost de multe ori în sală, ca ascultător. E grozav că ai trecut în semifinală de la prima încercare. Te felicit! Cum ar fi să câștigi?

Ștefan Cazacu: Mi-ar plăcea enorm să câștig acest concurs. Îi datorez tatălui meu acest premiu pentru anii în care și-a dedicat timpul învățându-mă să cânt la acest instrument frumos, violoncelul.

Aleka Potîngă: Ce frumos că gândești așa! Ești fiul violoncelistului Marin Cazacu, faci parte dintr-o familie de muzicieni. E presiunea mai mare pe umerii tăi? Să fii tot timpul într-o formă excelentă, o simți ca pe o responsabilitate?

Ștefan Cazacu: Acest subiect l-am discutat cu mulți prieteni și părerile sunt împărțite. Eu sunt bucuros că m-am născut în această familie. Presiune a existat dintotdeauna, “ce nu te omoară, te face mai puternic”. De multe ori îmi pun problema să nu dezamăgesc la un concert sau un recital, dar această responsabilitate m-a format ca interpret și m-a motivat să studiez în continuare și chiar să compun muzică.

Aleka Potîngă: În afară de tatăl tău, ce alți violonceliști te-au influențat în carieră? Ai fost vreodată pasionat în mod deosebit de un violoncelist renumit?

Ștefan Cazacu: Nu aș putea spune că am un singur violoncelist favorit: la Mstislav Rostropovich am apreciat tehnica, la Paul Tortelier muzicalitatea, la David Geringas am apreciat sunetul.

Aleka Potîngă: Cum e relația ta cu violoncelul? Vă mai certați uneori?

Ștefan Cazacu: Relația mea cu violoncelul o pot asemăna cu o relație de cuplu – ne mai și supărăm, dar întotdeauna ne împăcăm repede și nu ținem supărare. În curând vom sărbători nunta de argint.

Aleka Potîngă: Bănuiesc că pandemia te-a ajutat într-un fel, ai avut mai mult timp de studiu pentru concurs. Când te-ai hotărât să participi?

Ștefan Cazacu: A fost o decizie luată pe ultima sută de metri. După ce s-au anulat concertele în țară, a trebuit să-mi reorganizez timpul. Dacă nu ne lovea pandemia anul trecut, eu nu cred că aș fi participat la concurs. Înscrierile au avut ca termen limită data de 1 mai, anul trecut, iar eu în momentul acela încă nu mă apucasem de toate lucrările pentru concurs. Nu am avut încotro și a trebuit să studiez și să recuperez.

Aleka Potîngă: Pregătirile pentru un concurs sunt diferite de cele pentru un concert sau turneu?

Ștefan Cazacu: Pregătirile pentru un concurs sunt mult mai solicitante, atât fizic cât și psihic, repertoriul fiind mai bogat. Pentru un concurs trebuie pregătite aproximativ nouă lucrări, uneori mai multe chiar.

Aleka Potîngă: Ce repertoriu abordezi în semifinală? Câtă flexibilitate ai avut în alegerea repertoriului? De ce ai ales concertul de Dvorak pentru finală?

Ștefan Cazacu: În semifinală voi interpreta Sonata a 2-a, op. 26 pentru pian și violoncel în do major de George Enescu și Sonata op. 40 pentru pian și violoncel în re minor de Dmitri Shostakovich. Sonata de George Enescu a fost impusă, dar sonata de Shostakovich am ales-o eu. Este una dintre lucrările mele camerale favorite. Pentru finală am ales concertul de A. Dvorak pentru diversitatea muzicală și tehnică. Cui nu îi place Dvorak?! Mie cu siguranță îmi place enorm și sper să am bucuria să îl interpretez în finală.

Aleka Potîngă: Ești un exemplu pentru generația tânără. Prin muncă și dedicare se poate reuși, se poate avea o carieră strălucită în România. Cum îți menții această dedicare? Cum îți susții puterea de muncă?

Ștefan Cazacu: Întotdeauna mi-a plăcut să fiu o persoană veselă, plină de energie și să gândesc pozitiv.

Aleka Potîngă: Îți urez succes! Eu am mare încredere în talentul tău și sunt convinsă că vei fi la înălțime, ca de obicei. Care sunt planurile de după concurs?

Ștefan Cazacu: Îți mulțumesc! Cred că ar trebui să mă răsfăț puțin după acest tur de forță. Vreau să mă bucur de câteva zile de vacanță și apoi să mă reapuc de studiu, pentru că am proiecte în această vară și îmi place să fiu pregătit.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *