Asasinarea lui Iulius Cezar (44 î.H.)

În anul 45 î.H. Iulius Cezar atinsese o culme a succesului, devenind cel mai puternic om din lumea romană.

Exista însă o problemă în faptul că o parte dintre oameni, atât persoane obișnuite, cât și oameni de curte, erau dornici a-l copleși cu cât mai multe onoruri, în timp ce pe alții îi alarma ideea instaurării unei dictaturi personale. Nu este clar dacă Cezar însuși dorea toate aceste onoruri. Este cert că pretindea că nu le dorește. Când se afla în mijlocul Senatului, se comporta față de cei prezenți precum față de niște egali și afirma că onorurile ar trebui să-i fie ridicate; și așa avea destule.

Iulius Cezar rege

A fost totuși avansată ideea de a-l face pe Iulius Cezar rege, poate de către niște dușmani care îi doreau căderea. Era de presupus în mod firesc că bărbații care ajunseseră la un anumit nivel al acumulării de titluri să caute să urce în următorul rang. Acesta poate fi motivul pentru care mulți republicani se temeau de Iulius Cezar. Era capabil să acceadă la rangul următor, deci cu siguranță avea să o facă.

O uriașă campanie militară

Iulius Cezar și-a petrecut ultimele luni din viață planificând o uriașă campanie militară împotriva Parției. Scopul era acela de a răzbuna înfrângerea lui Crassus. E posibil ca pentru el personal să fi fost de preferat să se afle într-o campanie de arme, departe de Roma, decât să rămână în Roma, unde trebuia să se confrunte cu problema statutului său personal. E posibil de asemenea ca un război împotriva unor dișmani externi să fi fost susceptibil de a unifica Roma, făcând-o să uite luptele meschine dintre diferitele facțiuni.

Dictator pe viață

Deși spusese Senatului că are deja prea multe onoruri, Iulius Cezar a continuat să le accepte, pentru a nu părea nerecunoscător. A fost numit „dictator pe viață” și a început să poarte încălțările roșii ale regilor din Alba Longa. Antoniu i-a oferit public o diademă, o bandă albă de in, care era simbolul grec al monarhiei. Cezar a refuzat diadema oferită, însă nu este clar dacă nu cumva nu făcea decât să simuleze modestia; poate că intenționa să o accepte dacă îi era oferită din nou.

Complotul asasinării lui Cezar

Complotul asasinării lui Cezar pare să fi fost pus la cale de Cassius. Cassius era supărat pentru că se simțise jignit atunci când nu îi fusese oferită lui comanda în următorul război împotriva Parției. Cassius l-a convins pe cumnatul său, Brutus, să participe la complot. Brutus era fanatic și nemilos. Luptase de partea lui Pompei în Farsalia, ca și Cassius. Amândoi fuseseră iertați de Cezar. Iulius Cezar fusese într-adevăr mai mult decât generos cu amândoi și aceștia îi datorau multă recunoștință. Poate că acesta era unul dintre motivele pentru care îl urau – sentimentul de a-i fi obligați. Nici Brutus, nici Cassius nu aveau niciun motiv real de a-l asasina pe iulius Cezar, dar sentimentul mărunt al lui Cassius, care se simțea jignit, împreună cu fanatismul lui Brutus, au fost suficiente pentru a se ajunge aici. Eliminarea lui Cezar a devenit o obsesie.

Asasinarea lui Iulius Cezar

Cezar știa despre complotul asasinării sale, dar a ignorat avertismentele. A fost atacat și înjunghiat la o reuniune a senatului, în Theatrum Pompeium, de un grup de conspiratori, dintre care pe majoritatea Cezar îi iertase și îi promovase în funcții; atacul a fost un act monstruos de ingratitudine.

Repercursiunile morții lui Iulius Cezar

Moartea lui Cezar a constituit un adevărat șoc paralizant. Caracterul inept al asasinatului a fost pus în evidență și de eșecul asasinilor de a forma un guvern alternativ în zilele și săptămânile ce au urmat. Cezar nu numise un moștenitor politic, dar lăsase o enormă sumă de bani unui anumit bărbat. Trei sferturi din averea sa i le lăsase tânărului Caius Octavius, în vârstă de 18 ani, care era fiul nepoatei sale, Atia. Octavian fusese trimis în Grecia, în serviciul militar al legiunilor, pentru a pregăti războiul cu Parția. Acum, desigur, acesta s-a întors în fruntea legiunilor lui Cezar pentru a-și cere moștenirea. Înarmat cu această imensă avere, alături de evidenta binecuvântare a lui Cezar, era absolut obligatoriu să exercite o putere enormă.

După o perioadă de mare haos, asasinarea lui Iulius Cezar a dus la domnia lui Augustus și, printr-o ironie a sorții, la o lungă serie nu de regi, ci de împărați.

Categoria: Istorie

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *