Dante Alighieri a fost poetul național al Italiei

Au trecut 700 de ani de la moartea poetului Dante Alighieri.

Dante Alighieri s-a născut la Florența în anul 1265, fiu al unui judecător și membru al aristocraticei familii a Guelfilor. Tot ce se cunoaște despre tinerețea acestuia este iubirea lui unică, intensă, pentru o fată. Și-a văzut prima dată dragostea de-o viață, pe „Beatrice” (despre care se spune că ar fi fost Bice Portinari), în anul 1274, pe când amândoi aveau nouă ani. Fata a fost căsătorită de timpuriu cu Simone da’ Bardi, dar Dante a continuat să-i fie devotat, iubirea lui crescând chiar în intensitate după moartea ei, în anul 1290. În opera sa „Vita Nuova”, Dante ne istorisește plin de patos povestea acestei pasiuni neîmplinite – era „străpuns de durere”. Dante urma s-o ia în căsătorie pe Gemna Donati.

Ca majoritatea tinerilor cultivați ai timpului, în tinerețe a fost un student foarte silitor și asiduu creator de poezie. Era prieten cu pictorul Giotto, care i-a făcut portretul din tinerețe.

Ca bun cetățean al Florenței, Dante și-a îndeplinit în totalitate rolul care îi revenea în viața socială și politică a orașului. În anul 1289, a luptat în prima linie în bătălia de la Campaldino, în care Florența i-a învins pe ghibelini. La Florența era recunoscut ca poet. În anul 1300, după ocuparea diferitelor funcții publice minore, a devenit unul dintre cei șase priori ai Florenței, care erau aleși dintre reprezentanții artelor. În acest rol deținut timp de două luni, acesta a izgonit imparțial membri ai diferitelor familii și grupuri de interes. În anul 1301, în urma agitației stârnite de perspectiva intervenției lui Carol de Valois la instigarea papei, Dante a fost trimis în misiune diplomatică la papa Bonifaciu al VIII-lea la Roma.

Dante nu a mai revenit niciodată la Roma și nu a mai pus nicicând piciorul în Florența, fiind exilat și condamnat la moarte în absență, alături de mulți alții. A rătăcit din oraș în oraș, posibil și la Paris, stabilindu-se în final la Ravena, în 1318. La moartea sa aici, în anul 1321, a fost înmormântat cu mare fast.

Dante a început să lucreze la marea sa operă, „Divina Comedie”, în anul 1307. Această operă l-a plasat pe Dante printre cei mai mari șase scriitori ai tuturor timpurilor. „Divina Comedie” constă în dramatizarea unei extraordinare călătorii mistice prin diferitele niveluri ale Iadului, Purgatoriului și Raiului. Deși caracterizată câteodată ca poem epic, opera nu seamănă cu nicio altă operă epică. Este cu totul unică, în parte pentru că autorul este eroul, și în parte pentru că intenția lui nu era divertismentul, ci desăvârșirea și educația morală, să „pună în vers lucruri greu de gândit”. Poemul, alcătuit din trei părți, exprimă o viziune medievală pe deplin formată asupra universului și oferă o perspectivă singular de completă a gândirii și spiritului medieval.

Înainte de „Divina Comedie”, limba italiană era atât de rudimentară, atât de lipsită se formă, încât Dante nu era sigur dacă putea fi folosită într-un proiect atât de ambițios. Se spune că ar fi început s-o scrie în limba latină. Măiestria lui Dante în mânuirea limbii italiene în poemul său a contribuit foarte mult la cizelarea acesteia într-o limbă a literaturii.

A exprimat o viziune medievală pe deplin formată asupra universului și a oferit o perspectivă unică și completă asupra gândirii și spiritualității medievale.

Sursa: Cartea „Oameni care au schimbat lumea”, autor Rodney Castleden

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *