Istoria literaturii române din perioada „Renașterii culturale”, când s-a fondat ziarul „Timpul”

Nașterea ziarului „Timpul”

„Timpul” este o revistă culturală din Moldova, apărută la Iași, într-o primă etapă, între 15 martie 1876 și 17 martie 1884. La 18 martie 1884 fuzionează ziarul „Timpul” cu ziarul „Binele public”, rezultând un nou ziar cu titlul „România”. Dar din 13 noiembrie 1889, revine la numele inițial „Timpul” și apare sub acest nume până pe 14 decembrie 1900. Urmează o nouă fuziune cu ziarul „Constituțional”, care apare din 15 decembrie 1900, sub numele de „Conservatorul”, până la 15 noiembrie 1914. La ziarul „Timpul” au activat: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici, care au făcut parte din perioada „Renașterii culturale”.

Independența României moderne a deschis o nouă perioadă culturii naționale, a marilor istorici și filologi, precum Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838-1907), Alexandru Odobescu (1834-1895), Titu Maiorescu (1840-1917) și Ion Dobrogeanu-Gherea (1855-1920). S-au înființat reviste precum: „Convorbiri literare” (1867) și „Contemporanul” (1881), care au reprezentat factori de progres cultural.

Mihai Eminescu — ultimul romantic a literaturii universale

Cel mai mare poet român, Mihai Eminescu (1850-1889) s-a situat printre ultimii mari romantici ai literaturii universale. A scris cele mai profunde și viguroase poezii din lirismul românesc. Drama omului genial, sufocat de o societate limitată, aspra critică a prezentului corupt, confruntarea cu un trecut măreț în simplitatea sa sinceră și autentică, vin transpuse în mod extraordinar în „Epistole”, „Epigonii” și „Glossa”. Însă cea mai mare creație a sa, în care se exprimă poezia destinului uman, este „Luceafărul”, unde lirismul eminescian se ridică la o vibrație de intensitare extraordinară. Prin opera sa, Mihai Eminescu se poziționează în vârful literaturii românești.

Scriitorii Renașterii culturale

Aceleași perioade aparțin și scriitorii: Ion Creangă (1837-1889), cu „Amintiri din copilărie”, Ion Luca Caragiale (1852-1912), cu drama „Năpasta”, teatru „O scrisoare pierdută”, O noapte furtunoasă”, Ion Slavici (1848-1925), cu descrierea crudului adevăr a locuitorilor țării și în mod particular, din Transilvania.

Au urmat apoi: Barbu Delavrancea (1858-1918), prozator și dramaturg, Duiliu Zamfirescu (1858-1922), romancier, cu „Viața la țară” (1894) și George Coșbuc (1866-1918), cel care a reprezentat în mod poetic (poezii și balade), sufletul țăranului român, în opere precum „Nunta Zamfirei”, „Moartea lui Fulger”, „Noi vrem pământ”. George Coșbuc a tradus din literatura antică: „Iliada”, „Eneida”, „Georgiche”, „Šakuntalā. Este și autorul unei versiuni a „Infernului” dantesc.

Acum, suntem fericiți să dăm naștere unei noi versiuni a revistei „Timpul”, de aici de pe meleagurile italiene și nu putea avea un alt titlu decât „Revista Timpul Italia”.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *