Il più grande poeta romeno è senza dubbio Mihai Eminescu (1850-1889) – Cel mai mare poet român este fără dubiu Mihai Eminescu

Mihai Eminescu e stato uno degli ultimi grandi romantici della letteratura universale.

La sua poesia rappresenta l’espressione più elevata e vigorosa del lirismo romeno. Il dramma dell’uomo di genio, soffocato da una società limitata e filistea, l’aspra critica di un presente corrotto, confrontando con il passato grandioso nella sua semplicità sincera e autentica, vengono tradotti in modo straordinario nelle „Epistole”, nelle „Epigonii” e nella „Glossa”. Ma il vero capolavoro di Eminescu, in cui è espressa la poesia del destino umano, è „L’astro della sera”(Luceafărul). In un universo in cui l’amore umano conferisce all’etere la sua densità, in cui il genio – immortale, ma astratto e freddo – prova, anche se per un istante solamente, il desiderio di godere delle voluttà terrestri, il lirismo di Eminescu si innalza a una vibrazione di intensità straordinaria. In altre poesie la malinconia pesante, sconvolgente, della separazione, dell’autunno della vita e del passato che ritorna, fantomatico e oscuro; l’evocazione della notte lunare e del mare solcato da navi che affrontano un destino sconosciuto, minacciate dalla tempesta e dai flutti; o quella del fremito della foresta e del dolce mormorio della fonte sulla ghiaia, esalta un’evocazione artistica personalissima che fa appelo a tutte le risorse della lingua, pongono Eminescu al vertice della letteratura rumena.

(Traducerea în limba română)

Poezia sa reprezintă cea mai elevată și viguroasă expresie a lirismului românesc. Drama omului de geniu, sufocat de o societate limitată și filistină, critica aspră a unui prezent corupt, confruntând trecutul măreț în simplitatea sinceră și autentică, vin traduse în mod extraordinar în „Epistole”, în „Epigonii” și în „Glossă”. Dar adevărata capadoperă a lui Eminescu, în care poezia se exprimă în destinul uman, este „Luceafărul”. Într-un univers în care iubirea umană conferă eterului densitatea sa, în care geniul – imortal, dar abstract și rece – încearcă chiar și pentru o clipă, dorința de a se bucura de-a fi tereștrii. Lirismul lui Eminescu se ridică într-o vibrație de o intensitate extraordinară. În alte poezii, malinconia greoaie, șocantă, a separării din toamna vieții și a trecutului care se întoarce, fantomatic și obscur; evocarea nopții lunare și a mării brăzdate de nave, care înfruntă un destin necunoscut, amenințat de furtună și valuri; sau cea a fiorului pădurii și a dulcelui murmur al sursei pietrișului, exaltând evocarea artistică personală, care face apelul la toate resursele limbii române, îl pun pe Eminescu în fruntea literaturii române.

Mihai Eminescu a fost unul dintre ultimii mari romantici din literatura universală.

Categoria: Literatură

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *