Mihai Haifa Traista – Președintele Uniunii Ucrainenilor din România

În data de 7 martie a acestui an, am avut onoarea să particip la concertul maestrului Nicu Nucușor. Acolo am reîntâlnit prieteni vechi, dragi sufletului meu, dar am și cunoscut mulți oameni frumoși, uniți de poezie și muzică. Unul dintre aceștia, a fost scriitorul și jurnalistul, Mihai Haifa Traista, de origine ucraineană. Cu toată amabilitatea, mi-a acordat un interviu și îi mulțumesc pentru aceasta.

Interviul integral

Camelia: „Domnule, Mihai Traista, am aflat doar lucruri frumoase despre dumneavoastră, de la prietenii noștri comuni. Vă urmăresc on-line, activitatea literară. Mi-am dorit foarte mult să că cunosc personal. Și am reușit. Cum și când ați început să manifestați această pasiune?”

Mihai Traista: „În primul rând, mă bucur și eu să vă cunosc. Am început la vârsta de 14 ani, am debutat într-o revistă ucraineană, care apărea la București. Din păcate, părinții mei fiind „Martori de-a lui Iehova” și revista a încăput pe mâinile tatălui meu, mi-a aplicat o corecție zdravănă, după care nu am mai publicat nimic. După mult timp, am început să public în ziarele locale, județene. După revoluție, am scos prima mea carte de poezii în limba ucraineană și pe urmă, am început să public cam în fiecare an. Acum am 36 de cărți publicate, doar două de poezie, una în limba ucraineană și cealaltă în limba română.”

Camelia: „Care este activitatea literară pe care o desfășurați în prezent?”

Mihai Traista: „Eu sunt de profesie jurnalist, fac jurnalism literar, scriu cronici, recenzii și critică literară despre cărțile care apar în Ucraina. Traduc foarte mult, din limba română, în limba ucraineană și invers. Am tradus din Marin Preda, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici dar și din scriitori contemporani, cum ar fi, Dan Claudiu Tănăsescu. Traduc și poezie. Acum pregătesc o antologie de poezii traduse în limba ucraineană și vă rog, să-mi trimiteți creații din Italia, de la „Cenaclul de la Roma”. Poeților noștri cunoscuți de aici, le-am tradus câte trei, patru poezii. Antologia va apărea la editura „Mantaua lui Gogol”, suportată din banii editurii. Lucrez ca redactor la o revistă ucraineană. Am o revistă de cultură și atitudine, intitulată „Mantaua lui Gogol”, pe care o finanțez din banii proprii. Dau câte unul sau două exemplare celor care publică în ea, iar restul le pun în vânzare.”

Camelia: „Am aflat de la prietenii noștri comuni, că aveți o mare atracție pentru Maramureș. Aveți origini maramureșene?”

Mihai Traista: „Eu m-am născut în Maramureș, la Rona de Sus, lângă Sighetul Marmației. Sunt ucrainean, după mamă, polonez, după tată și oltean, după soție.”

Camelia: „Deoarece articolul cu acest interviu va apărea în revista „Timpul Italia”, aș dori să-mi spuneți dacă aveți sau ați avut colaborări cu Italia?”

Mihai Traista: „Am lucrat doi ani în Italia, primisem o bursă și am stat acolo, timp în care am scris două cărți. Locuiam la Arona, undeva între Milano și Torino. Pe atunci, publicam într-o revistă, jumătate ucraineană și jumătate italiană. Era mai mult o revistă religioasă, dar eu publicam acolo poezii.”

Camelia: „Ce proiecte de viitor aveți în domeniul literar?”

Mihai Traista: „Recent am terminat o piesă de teatru, pe care o va pune în scenă, regizorul Vasile Toma, de la „Teatrul Notara”. Dar piesa se va juca la Reșița, unde se fac repetiții împreună cu actorul Eugen Păduraru. Piesa se numește „Un stăpân pentru două slugi” și sper ca în acest an să mai termin o piesă, intitulată „Când moartea a fost el”. Eu am avut noroc de la Dumnezeu, să mi se joace toate piesele de teatru. Când le termin, nici nu trebuie să caut regizor, mă caută ei pe mine. Sigur, nu mi-au jucat piesele, trupe de teatru de răsunet național, dar joacă actori destul de cunoscuți și sunt regizate de oameni foarte buni.”

Camelia: „Vă felicit pentru faptul că scrieți dramaturgie! La ora actuală lipsesc dramaturgii, sunt foarte puțini. Ce altceva mai scrieți?”

Mihai Traista: „Scriu cu ușurință piese de teatru, îmi place foarte mult. În ultimii trei ani, m-am ocupat foarte mult cu teza mea de doctorat. De curând, am terminat, am luat doctoratul în noiembrie anul trecut. Acum mă simt mai liber și m-am apucat de mai multe proiecte. Scriu și operetă, o altă piesă de teatru, redactez cărți.”

Camelia: „Promovați și tineretul?”

Mihai Traista: „Sigur că da! Din ianuarie am început să public o nouă revistă, numită „Șotronul cultural”. Păcat că nu am un exemplar la mine, vi l-aș fi dăruit, dar o să fac tot posibilul să intrați în posesia ei. În această revistă, public numai povestiri, ori scrise de mine, ori traduse de mine până în prezent. Sper să primesc și de la copii, unii au început să-mi trimită. Eu am primit o educație prin distracție, iar cu acest proiect doresc să bucur și pe alții. Am multe abonamente de la școli, de la învățătoare și cred că revista se poate întreține ușor singură, cel puțin tipărirea ei.”

Camelia: „Vă mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu, iar în încheiere, v-aș ruga să adresați un gând românilor de pretutindeni.”

Mihai Traista: „Le doresc multă sănătate, fericire, răbdare. Eu merg de multe ori în străinătate, stau câte șase luni și de-abia aștept să mă reîntorc acasă. Eu sunt ucrainean, dar sufletul meu este împărțit. Sunt un mare patriot român. Scriu și poezie patriotică, de aceea le doresc să se gândească cu mare drag la țara lor. De fapt, casa este acolo unde locuiești, unde-ți place, dar sufletul este tot în România. Eu am o vorbă: „Omul trăiește de două ori: o dată în copilărie și a doua oară, în amintirile desore copilărie.”. Am ajuns la această vârstă când trăiesc din amintiri. Poți fi copil și la 60 de ani.”

Camelia: „Vă mulțumesc încă o dată și vă așteptăm la Roma!”

Mihai Traista: „Eu vă mulțumesc! Sper să ne ajung la Roma în această vară. Nu am fost niciodată în capitala Italiei. Mi-e dragă Italia, am mulți prieteni pe acolo. Acum câțiva ani, am fost invitat din partea „Consulatului Român” din Milano, la o Asociație de români. Împreună cu Gigi Gheoghiu, o fata folkistă și eu cu o trupă de teatru, am încântat publicul de acolo. A fost minunat. Am fost și in Alexandria, la Sanremo, îmi lipsește Roma. Deci, trebuie să vin neapărat.”

Camelia: „Vă așteptăm cu drag!”

Mihai Traista: „Cu drag voi veni!”

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *