Măștile terorii. A fost doar ciumă!

Crizele fac lucrurile care păreau greu de acceptat normale, cel puțin pentru o perioadă limitată de timp. Am resimțit ca niște goluri de aer momentele în care un virus din celălalt capăt al globului a devenit o amenințare, s-a discutat luarea de măsuri de urgență și în cele din urmă s-a decretat închiderea în case în speranța de a evita un dezastru. Timpul însuși a fost marcat de această nouă configurație.

Dincolo de tot acest tablou al anului trecut care deja a intrat în domeniul istoriei, această pandemie a avut o notă mai blândă decât alte explozii virale dezlănțuite asupra străbunilor noștri. Ca în orice situație de criză există nuanțe, care depășesc spațiul acestei recenzii, dar atmosfera a fost una mai degrabă de acalmie decât de înfricoșare.

Ca un efect secundar al cadrului mai larg, concentrându-ne asupra unei singure persoane, pandemia ne-a adus în fața ochilor o operă literară ce în alte condiții ar fi rămas pierdută într-o arhivă personală și superfluă. Răscolind prin documente vechi, scriitoarea de origine rusă Ludmila Ulițkaia a dat peste schița unui micro-roman scris în anul 1988 pe care l-a dat mai departe și care a fost tipărit pentru prima dată anul trecut. În România a fost tradus la editura Humanitas.

Cartea A fost doar ciumă pornește de la o premisă fascinantă: cum s-ar desfășura o epidemie de ciumă în Moscova lui Stalin? Iar acest scurt roman ce servește și drept audiție pentru un curs de scris scenarii reușește să evoce în tușe gri acea realitate.

Un cercetător ce studia un vaccin contra ciumei într-o stație din întinsul Siberiei este chemat la Moscova să prezinte un raport. Fără să-și dea seama își avariază costumul de protecție și se infectează. Merge la acea întâlnire, dar se simte deja rău. E trimis repede la spital unde medicul de gardă confirmă diagnosticul teribil: ciumă.

În acest stadiu se formează punți între lumea din 1939 și cea din 2020. Cuvinte care ne sunt prea familiare precum mască, dezinfectare, carantină, izolare se rostogolesc de pe buzele autorităților care fac totul pentru a stopa o potențială catastrofă.

Întorsătura situației este că aceste autorități sunt aceleași care desfășoară o activitate neobosită de pedepsire a dușmanilor poporului, iar ceea ce în cele din urmă este un act salvator este văzut prin lentilele oprimării. De aici multe secvențe în care contacții cercetătorului preferă să fugă mâncând pământul decât să dea nas în nas cu dubele negre care urmau să-i ducă în carantină.

A fost doar ciumă este un roman scurt, telegrafic, care își oferă aproape toate secretele chiar de pe coperta a IV-a a volumului. Chiar aflarea faptului că este bazat pe fapte reale nu face decât să-i îmbogățească valoarea documentară. Cartea are o valoare cinematografică, datorită intenției principale a autoarei, scenele desfășurându-se prin ochii minții precum un film alert, cu un ton cenușiu și cu umor negru pe alocuri.

Personajele sunt prezente în narațiune pentru nimic mai mult decât a fi recuzită, martori și actori în drama unei epidemii care le-a întors viețile peste cap. Probabil datorită dimensiunii cinematografice există o distribuție largă, ceea ce-l face pe cititor să piardă uneori socoteala fiecăruia. Cu toate acestea există mici drame și obstacole pe care aceștia sunt nevoiți să le înfrunte.

Elementul central al cărții este după cum am menționat paradoxul situației. După cum dezleagă și titlul, ordinea priorităților cetățenilor în ceea ce privește teroarea este atât de sucită încât o epidemie mortală e privită ca un lucru banal în comparație cu valul de teroare de stat instituită de Personajul-nenumit.

A fost doar ciumă reușește să fie un tablou de epocă bine așezat, dar și o parabolă mereu actuală despre criză, despre boală și despre excesele de putere la care se pot deda statele. În cele din urmă este vorba despre oameni, iar aceștia în cele din urmă când se anunță sfârșitul carantinei ies din spital și sărbătoresc. Acesta poate fi un simbol al rezilienței umane ce este în stare să capete imunitate față de orice boală și care ajunge să vadă în cele din urmă încheierea unor capitole istorice odioase. O veste bună și pentru zilele noastre.

sursa foto: https://unsplash.com/photos/5_LAC5zn9M4 

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *