Un basm fin-de-siecle: Au fost odată două orașe

Deceniile premergătoare Primului Război Mondial au oferit lumii o bogăție culturală și un patrimoniu greu de egalat. A fost o epocă inegală în care excesul, luxul și geniul au rămas întipărite în toate cele șapte arte, dar în același timp a fost o perioadă a segregării, a violenței și profitului ce nu a putut fi exorcizată nici măcar prin două conflicte planetare.

Cuvântul zilei era progresul. În mai puțin de cincizeci de ani fața planetei se schimbă. Se nasc națiuni, se reinventează orașe, intelectul uman este împins la limitele sale cucerind adâncurile mării și înălțimile cerului. Viața devine puțin mai ușoară pentru cei care și-o puteau permite.

S-au scris nenumărate cărți care tratează această epocă din felurite unghiuri. Istoria urbană este un domeniu fascinant ce are de oferit o mulțime de povești fascinante readucând la viață tumultul și speranțele acelui ev trecut. Cartea Au fost odată două orașe. New York și București la 1900, publicată de editura Corint oferă o abordare plină de miez.

Când am auzit prima dată de carte am știut că o voi cumpăra fără a cunoaște măcar cuprinsul. Am văzut-o doar atunci când mi-a fost livrată și am avut o primă impresie pozitivă. Mă așteptam la un album fotografic unde să apară ilustrate în oglindă care să indice elemente comune și străine ale celor două orașe. În schimb am găsit o carte de aproape 400 de pagini care detaliază aspecte la firul ierbii din dezvoltarea celor două metropole.

Cum s-ar putea compara New Yorkul și Bucureștiul? Unul din cele mai mari orașe ale civilizației apusene cu un oraș patriarhal ce încă își croia drumul din hățișul dominației otomane. Locul spre care se revărsau râuri de imigranți cu un oraș de margine dintr-o țară care era în construcție.

Efortul însă nu este deloc ridicol sau fără rost. Autoarea pune cele două orașe în oglindă folosind mai multe „unități de măsură”. De la ghiduri turistice, la statui, la gastronomie, muzică, mirosuri și etichetă, toate sunt puse la bătaie pentru a observa ritmurile dezvoltării orașelor.

În cele din urmă verdictul nu pare atât de negativ pe cum ne-am aștepta. Chiar dacă este o cursă ce se desfășoară la două categorii diferite, Bucureștiul nu apare ca un underdog, ci reușește să țină pasul cu cele mai noi trenduri culturale. Cumva de așteptat este dominația a Parisului, care este luat ca model atât de metropola americană cât și de orașul balcanic.

Cartea abundă în informații minuțioase, în ilustrații ce pun punctul pe i, în mărturii de epocă, creionând un portret îndrăzneț al omului care căuta o zi mai bună și lupta pentru a avea șansa de a dovedi ceva. Orașele erau locul în care spiritul uman putea fi pus la încercare și astfel deveneau un far călăuzitor pentru restul țării. Dovezile arată că New Yorkul și Bucureștiul erau o oglindă fidelă a progresului obținut sau dorit de către inovatori.

Ar fi multe de spus, dar ar trebui să rămână și de descoperit. Dacă ar fi să extrag o idee din acest volum ar fi aceea că fiecare oraș a evoluat diferit, influențat de condițiile locale, dar în esență există similarități născute din seva civilizației care era una și aceeași pe malurile râului Hudson cât și de-a lungul Dâmboviței. Oamenii de atunci au crezut într-un ideal care a pus pe hartă ambele orașe și care le-au permis să lase o amprentă în istorie scriind o poveste de neuitat.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *