Un tren, un impas, o dorință

„Există o porțiune din cortexul cerebral al creierului ascunsă în cea mai adâncă zonă dintre lobul temporal și cel frontal. Se numește insulă și de acolo pornește dorința. Insula e de mărimea unui bob de mazăre, dar ceea ce provoacă în corpurile noastre și, prin extensie, în viața noastră, poate fi epic.” (filmul Grey’s anatomy)

Omul este un amalgam de trasee de la o dorință la alta. Având impresia că obținerea împlinirii unei dorințe constituie sensul, omul, odată ajuns în acel moment, nu face altceva decât să constate că nu are suficientă satisfație, că vrea ceva nou… Astfel, își pune o nouă dorință crezând, că de această dată, împlinirea ei va aduce acel ceva în viața lui pentru a umple golul din suflet. Însă nu face decât să se amăgească din nou și din nou pentru că mereu apare o altă dorință, de fiecare dată mai arzătoare, mai sclipitoare care să provoace emoții și să ducă pașii pământeanului mereu mai departe.

„Aproape tot ceea ce-și doresc oamenii este o anume stare posibilă. Faceți o listă cu tot ce vă doriți în viață. Vreți să aveți parte de dragoste? Ei bine, dragostea reprezintă o stare, un sentiment sau o emoție pe care ne-o semnalăm și o simțim pe baza anumitor stimuli din mediul înconjurător. Poate că vă doriți bani… Vreți ceea ce înseamnă banii pentru voi: dragostea, încrederea, libertatea sau oricare alte stări credeți voi că vă ajută să-i obțineți. Deci cheia către dragoste, bucurie, către acea putere spre care tinde omul de ani și ani – abilitatea de a-și conduce viața – este abilitatea de a știi cum să-ți stăpânești și conduci stările.” ( cartea Amintiri din viitor, volumul I)

Greșim încercând să obținem ceva? Greșim încercând să ne schimbăm soarta? Greșim spunând că vrem să alegem altă cale? Există oameni care se lasă duși de curent și există oameni care aleg să nu facă ce face toată lumea. Există oameni care cred în soartă și există oameni care-și făuresc soarta. Aceștia din urmă consideră că viețile ne sunt modelate de o serie de alegeri ce conduc la ani de mari bucurii sau ani de regret.

Am rătăcit destul de la o dorință la alta. Am obosit crezând că a obține ceva poate aduce sensul. În același timp a trăi fără obiective și țeluri te îndepărtează de sens. Și atunci unde e problema?… Am căutat prea mult acolo unde nu există sens, am trăit prea mult ancorați în trecut biciuindu-ne pentru greșeli sau pentru șansele de care nu am profitat. Am considerat prea dificil drumul spre adevăratul eu. Am fugit de noi. Pașii ni s-au stins și am poposit printre ruinele sufletului… Am sfârșit pierduți în întuneric…

“Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…” (Octavian Paler)

Pendulăm între înainte și înapoi fără a știi încotro să o luăm. „Ne petrecem jumătate din viață privind înapoi, dorind… dacă am fi făcut lucrurile diferit, dacă am fi ales mai bine, dacă nu am fi făcut atâtea greșeli… dar adevărul este că greșelile noastre nu ne limitează, doar fricile noastre o fac.” (filmul Second act 2008) În fiecare zi te trezești și constați că ai o nouă șansă… șansa de a face ce vrei, de a fi cine vrei să fii și singurul care stă în calea îndeplinirii acestui lucru ești tu, e frica ta. La final depinde de tine să-ți scrii propria poveste.

Greșim că avem o viziune? Greșim încercând să atingem lucrurile pe care nu le vedem? Greșim atunci când privim în urmă? „Viața îți aparține. Orice ar spune unii, oricât ar încerca să te convingă că totul e altfel decât crezi tu, viața îți aparține. Și odată cu ea îți aparțin lecțiile, victoriile, nebuniile și suferințele ei. Viața are toate motivele să te facă să lupți sau să te lași înfrânt[…] nu există altceva mai bun decât propria părere, propriile gânduri, propriile eșecuri, propria dragoste, propria viață. Punct.” (cartea De vorba cu Emma de Vitali Cipileagă)

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *