Portret…Carmen Pasat

                                                               

      Carmen Pasat s-a născut în data de 28.09.1957, în comuna Vulturești, județul Suceava și este o scriitoare cunoscută în orașul Pașcani, deoarece
s-a remarcat prin talentul inepuizabil, prin dăruirea, avântul și arta cu care așterne pe hârtie cele mai frumoase gânduri pline de înțeles, izvorâte din adâncul inimii, care transmit vibrație interioară, emoție și sensibilitate.

A terminat Liceul Pedagogic ,,Vasile Lupu” din Iași, a urmat apoi Facultatea de Psihologie –Pedagogie, secția pedagogie și a profesat la Liceul Teoretic ,,Miron Costin ” din Pașcani, până anul trecut, când, după o carieră încununată cu succes, petrecută în mijlocul școlarilor, cărora le-a insuflat zilnic dragostea de carte, doamna Pasat a ieșit triumfătoare la pensie, dedicându-se în totalitate pasiunii sale.

A debutat în 1972, publicând în revista Liceului Pedagogic ,,Vasile Lupu” din Iași, iar începând cu 2002 va publica o serie de lucrări cu tematică pedagogică, de exemplu: ,,Alfabetul copiilor isteți”, ,,Mic dicționar de istorie”, ,,Influența alcoolismului părinților asupra educației copiilor în mediul rural” și altele.

În 2008, doamna Pasat a colaborat cu ziarul ,,Orizontul ” din Pașcani, publicând texte cu tematică diversă, iar din 2010 și până în prezent a continuat să publice scrierile sale și în revistele ,,Incursiuni Moldave”, ,,Surâsul Bucovinei”, ,,Moldova Literară”. În anul 2009 a publicat un volum de proză scurtă intitulat ,,În spatele tăcerii” și a scris numeroase volume de versuri dintre care amintim : ,,Scântei de gând ”2015, ,,Urme de suflet” 2017, ,,Șoapta luminii” 2018, ,,Vârtej de gând” 2019 .

Anul 2018 pare a fi un an destul de generos, deoarece doamna Pasat reușește să publice în diverse antologii și reviste, chiar mai multe numere la rând : în revista ,,Banchetul ” sau în revista de educație, cultură și civilizație ,, Anotimpurile Expresiei Ideii ”.  De asemenea, tot în acest an, compozitorul, dirijorul și muzicianul Sabin Pauta compune lieduri pentru versurile a trei poezii scrise de doamna Carmen Pasat.

Pentru frumoasa și bogata activitate literară doamna Pasat a obținut multiple premii binemeritate pe care le-a adăugat cu succes în palmaresul literar. În 2019 obține premiul Arhiva literară cu poezia ,, Și mai știu…” în cadrul Festivalului Internațional, ,,Campionatul European de Poezie”, premiul de Excelență în cadrul Festivalului Internațional, ,,Campionatul Mondial de Poezie ”, scrie prefața volumului de debut ,,Când îngerii vorbesc” al Roxanei Elena Bejan, publică în revista romano-canadiană intitulată ,, Poezii pentru sufletul meu ” și primește de asemenea premiul de Merit Poetic din cadrul Concursului Internațional MONITORIADA .

Anul 2020 vine cu alte publicații în diverse reviste; pe 9 ianuarie 2020 obține un valoros premiu în cadrul concursului ,,Crăciun și un Nou An ecumenic ”, din Franța și, ulterior, un premiu cu un titlu de merit: MAGNIFIC alături de diploma de EXCELENȚĂ ,, EMBLEMA DE MERIT ” din 25 ianuarie 2020 a revistei ,,Poezii pentru sufletul meu a românilor de pretutindeni ” la Montreal.

Încă din 2013, doamna Pasat este activă și în mediul virtual publicând proză și poezie în mai multe grupuri literare. Este membru al Ligii Scriitorilor din România, membru al Societății Scriitorilor fără Frontiere, membru al Cenaclului literar –artistic ,,Ia Si scrie”, iar din 2013 și până în 2017, doamna a fost și Vicepreședinte al Cenaclului Literar ,,Vasile Alecsandri” din Pașcani.

Cu referințe din partea unor scriitori precum prof. dr. Leonard Gavriliu, Valentina Becart sau Dan Rotaru, prin muncă, încredere, respect și verticalitate, valori legate de profesie, dar și prin cele legate de pasiune : inspirație, dăruire, răbdare, putem considera că doamna Pasat a reușit
să -și împlinească un vis ce a călăuzit-o încă din anii adolescenței.

Nu ne rămâne decât să ne mândrim că aparține orașului nostru, să-i mulțumim pentru că a împărtășit cu noi din experiența și activitatea dumneaei și să o felicităm din inimă pentru întreaga carieră și parcurs literar, așteptând cu nerăbdare și alte volume aflate acum în curs de apariție .

Îi mulțumim, de asemenea, și pentru versurile pe care ni le-a trimis pentru revista ,,Timpul”, pentru iubitorii de poezie, îi urăm sănătate și succes în proiectele viitoare.

Duminicală

Ard pe coline sterpe zvâcnirile de clopot
Zadarnic se adună toți îngerii-n altare
Prin inime dogite, dă rugăciunea-clocot,
Reînviind albastre dureri de neuitare.

Șoptită în cântare, ne stă pecete soarta
Noi curgem spre iertare, dar dăm puțin din toate
Și zăbreliți de vorbe, închisă ne e poarta,
Iar ruga stă deasupra și poate, se socoate…

Doar un Stăpân ne are supuși pân’ la vecie
În tresărire blândă, ne-o ajuta să trecem
Neșovăind în cuget, credința să învie
Iubirea, adevărul, în care să petrecem.

            De-aș mai avea o viață

De-aș mai avea o viață de rezervă
Născută chiar din jarul viu al sorții
Aș înflori ca măru-n fața porții…

M-aș tot roti, ca ciocârlia-n ceruri
Urcându-mi inima la rang de soare
În triluri lungi aș trece de hotare,

Iar de-aș putea iubirii să-i dau rostul
Când voi cădea în hăuri să mă scoată
Tot învârtind mereu, mereu la roată…

Aș împlini în dorul meu lumina
În setea amânată de cuvinte
Punând un preț pe orice jurăminte.

La margini de tristeți aș pune zâmbet
În ploi de primăvară, doar petale
Cu miere-aș umple câteva pocale,

În clopote aș pune cântec moale,
Cocoarelor le-aș face cuib în stele
Să stea cuminți, până ajung la ele…

De-aș mai trăi o viață, încă una!
În plăsmuiri cuminți de universuri
Aș scrie, ca acum, vreo două versuri…

Fără rost

Domoale destrămări de gânduri
Se pierd prin labirint, fățarnic,
Trăim o viață printre rânduri,
Murim tot ostenind zadarnic.

În mâna altora e zarul,
De unde-un leac al suferinței?
Prostia răsturnat-a carul
Și-i la cheremul neputinței.

Acel ce șansă nu mai are,
Sau poate c-ar avea vreo una…
Dar iată, ultima chemare
Căci șansa lui, a fost minciuna!

Pleacă la Domnul în odihnă,
Încheie rolul plin de fapte…
Și-o aduna în moarte tihnă
Cu îngerii uimiți de toate!

Și cui să cerem socoteală
Că e prea greu și nu se poate,
Pe cin’ să punem la-ndoială
Când dreptul nu ni se socoate?

Poate-am trăit destul, se pare,
Și încurcăm cu noi pretenții
Dar cine poate să separe
Cât să trăiască pretendenții?

Să mai avem o șansă oare
La viața noastră? Că-i doar una!
În Constituție se pare
Este un drept, dintotdeauna!

   Ce tristă-i primăvara asta!

O primăvară tristă, fără nume,
Ce nu era trecută-n podul palmei,
Ne viscolește amintiri postume
Aceleași înfloriri, pe fondul dramei.

Capcane pentru inimă și faptă
Încorsetând răzlețul gând la tâmplă
Neliniștea pășind din treaptă-n treaptă,
Așteaptă ca să vadă ce se-ntâmplă.

Și stând cuminți, dar fără nicio șansă,
Lăsăm să plece înc-un tren din gară
Și-un înger trist se-așază la o masă
Scriind ceva, cu litere de ceară.

Vai, cerșetori orbiți de neputință
La margine de timp și de speranțe,
Chirciți în noi, răbdăm din conștiință
Tot invocând Supremele Instanțe!

Carmen Pasat

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *