Fragmentar poetic de Sorin Smărăndescu

  1. Poem-portret

Visele mele curg lamă binecuvântată de noapte

tăceri umede adunate una într-alta înfrigurate la guri de burlane

așteaptă cuminți să îngâne fragmentar ploi tandre imaginate

cu mulți ani înainte ca visele să-mi apară

Rumoarea iscată de aceste non-voci proaspăt alăturate

sunetului discret de tablă modelată de apă

ansamblu absentiment la care ader cu previzibilitate

împreunarea aceasta de vibrații irumpe șiruri de cuvinte

Într-o seară am așezat Frumusețea pe genunchi. Și mi s-a părut amară; și am înjurat-o.

rostesc armonios vibrațiile pe ton grav

abia atunci întrevăd conturul acelui mănunchi difuz

vocea mea care transpare cu toate pulsațiile ei furioase

Reverberații acolore îmi spulberă ochii cu hașuri de seară

pe măsură ce cuvintele capătă volum consistență și teritorialitate

e inima mea în curgerea nopții sufletul leandru ori spirit

visele mele anume-și supun vibrațiilor grave povestea cuminte

așezată pe genunchii mei Frumusețea mă privește amar și le-njură

(voi cu vocea voastră tu cu visele tale vibrații

habar nu ai avut niciodată ce să faci cu ele

mi-ai scris din zece în zece ani o mână de tăceri

o învălmășeală de burlane ruginite prin care nu curge niciun fir de apă

ai adunat șiruri incontrolabile de cuvinte

cu care nimeni nu stă să-și bată capul

pentru că ele nu capătă sens decât în mintea ta întortocheată

cel puțin până la proba contrară

ești din cale afară de oarecare

în materie de pus orice-ai vrea tu pe genunchi și emis voce care transpare

trăirile tale absentimentare

deplorabile junghiuri imaginare

obsesiile tale zgomotos verbalizatoare

sunt cât se poate de oribil amare

apoetule pierdut în visare

poftim pot să fac și eu rime apoteotic resentimentare)

Citat din: Arthur Rimbaud, „Une Saison en enfer”/„Un anotimp în infern”

2. de vast (din volumul „blurat”, 2011)

aş fi putut desface serii întregi de formule metalice

întinse sonor pe podele sparte în culori grave

sau pure

aş fi putut asculta deschiderea sferelor

descălţarea cuvintelor de seninătate

şi har

aş fi putut împărţi tuturor magnetice combinaţii

în perpetuităţi de certitudini înstelate

amurge

aş fi putut fi sursă primordială de iubire

întuneric devălmăşitor şi tundre străbătute

arar

3. misionarul cuvintelor (din volumul „blurat”, 2011)

în tot haosul ăsta globalist

mă trezesc că nu mai ştiu din ce limbă

îmi vin cuvintele

resurecţie e românesc sau rezurecţie

băi (îmi vine să latru scurt

ca o fiică a lui Christos pe vremuri)

puţină ordine, pentru Dumnezeu

fiecare o să-şi găsească locul în iad

nu vă mai înghesuiţi aşa

că vă dau eu de nu puteţi duce

le-am zbierat în microfon

cuvintelor

4. îngeri cu tine

deodată azi strigă răgușit de pe cornișele întunecate

îngerii cu aripile dorinței în flăcări

se aruncă isterizați în golul privirii mele fixe

să nu vadă mai mult decât ar putea înțelege

nu am cum să cuprind ce se întâmplă

căci rar poate desluși mintea mea mai mult decât consecințe vizibile

neprevăzutul orb numai cu tine

alături sub ochiul de somn

îți întorci palma transpirată

și-mi respiri

părul de pe ceafă șoldul secvențiat de beție

secrețiile abrutizate de nepăsare

îmi ridic înspăimântat brațele

chinuit să mă despresureze de cadavrele îngerilor

trupul nu mă ascultă

pierderea accelerată de substanță îl chircește friabil brun roz

reproducere formei buzelor tale extirpatoare

din care răfrâng acum în mănunchi umed pene rigide tăioase

izvor gri-sânger cu frunze căzute flori albe fructe negre

corpul meu nerecunoscător lângă corpul meu abandonat mie

absență

cerul mort pe creștet la tălpi cenușa dorinței

continuă îndepărtarea unul de altul din așteptare

căci de acum nu va mai cădea niciun înger în flăcări

prin ochii mei închiși în tine

au ars cu toții

5. (irezistibila) devoțiune (a mamei de familie)

pășești ca o femeie încrezătoare

de-a lungul trotuarului supra-expus

din inima orașului diez

într-o mână îți duci copilul

în cealaltă bărbatul uneori

ai fi putut fi puternică

ai fi simțit căldura

mâinilor pe care le zdrobești

cu strânsoarea palmelor tale

arme albe picurând sânge

din trupurile cuvintelor hăcuite

fără discernământ

SORIN SMĂRĂNDESCU
(n. 14 decembrie 1971, Timişoara)

Despre autor:

Sorin a debutat în 1995 cu un grupaj poetic în Suplimentul de marţi, săptămânal cultural al cotidianului Realitatea bănăţeană (Timişoara), coordonat de Viorel Marineasa. Pe lângă participarea în festivaluri literare şi distincții acordate în acest domeniu, în calitate de poet şi autor a publicat în trei volume, două de poezii şi unul de proză scurtă: De vorbă cu Su(s)pusul (poezii, 2000, Editura Eubeea & Fundaţia Culturală Orient latin, Timişoara), blurat (poezii, 2011, Editura Brumar, Timişoara) şi reverse motion (proză scurtă, 2011, Editura Eubeea, Timişoara). De asemenea, s-a remarcat cu apariții de poezie și proză scurtă într-o serie consistentă de publicații, printre care: Suplimentul de marţi – Realitatea Bănăţeană (Timişoara), Curierul literar şi artistic – Curierul de Vâlcea (Râmnicu-Vâlcea), Luceafărul (Bucureşti), Convorbiri literare (Iaşi), Teiul (Oraviţa), Minerva (Bistriţa), Armonii culturale (Adjud), Mafia Sonetelor (București), Brăila Chirei, Noise Poetry (Buzău), (RO)EZIA (București), Orient latin (Timişoara), Foaia culturală (Cisnădie). Nu în ultimul rând, Sorin a publicat în antologia din 2013 – Meridiane lirice – aripi de vis, antologie a poeziei românești contemporane – 113 poeți contemporani, Editura Armonii Culturale, Adjud.

Îi urăm bun venit în comunitatea contributorilor TIMPUL Ploieşti – Artă şi Comunicare şi ne bucurăm de interesul acordat revistei noastre!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *