Nostalgie

Dansam cu raze dulci lucind în păr,

purtând în plete vise tremurate.

M-ai dus pe brațe până-n poarta serii, suflete!

Săpau tăriile sortiri în ape.

Purtată de noianul tainei în bete preumblări prin gând,

am țintuit în cuie dorul cu pasul șuierat de vânt,

cu voal purtând ninsoarea până la genunchi, 

plămadă curată.

Cu nimb de miere, m-a năucit privirea, stea,

până-n floarea teiului, parfum, strecurată.

S-au revărsat izvoarele însetate de cânt,

Am locuit în ochiul cireșului.

Tot aici sunt…

Între cer și pământ, îmi iau în palme inima,

nectar sorbit cu foc.

Rumenă, mușc din pulpa zilei.

Așez oasele vieții la loc. (7 iunie 2021)

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *