Rugă

Părinte, din rezerva Ta de odoare,
ne-ai așezat în piept izvoare, soare.
Ne-ai pus la picioare dorul setos,
să urce din tălpi până-n timpul ce suie duios

spre sinele simplu și curat.
Părinte, ai pus Tu în mine o inimă, lac?
Sălășluiește apa în sărutul gândului, poet,
din mal în mal.
Cuvintele cresc dulce dinspre suflet înspre punctul capital.
E-n suflul timpului un vis universal ca
un salcâm ce-și pleacă trupul pipăind și adâncime și oglinda clară.
Încoronează unda floarea-i albă, seculară.
Părinte, pe sân mi s-a așezat un fluture mătăsos,
își tremură culorile, strângător de frumos!
Pe-o parte a aripilor,

tace puful orelor înfiorate de pielea parfumată de trăire,
de alta, vibrează-n dulci sonorități de dăruire.
Cu ochii țintă înspre trupul lui de har și miere,

cu tot ce pune-n clipele, noian de mângâiere,
s-a pus pe buza din potirul de cleștar?
Să beau din vinul dulce?
Este inima, fluture, ușa spre altar?
Părinte, binecuvintează al Tău dar! (15 septembrie 2019)

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *