De ce cehii se numesc cehi?

Chiar dacă miturile pentru unii sunt sau rămân doar niște povești fabuloase despre zei și alte personaje magice, ele, alături de legende si folclor, constituie acele fapte care au consolidat istoria unui popor, având un impact deosebit asupra memoriei colective a omului sau, mai precis, a unei națiuni.

Încercând să explice realitățile existente prin evenimente mai mult sau mai puțin supranaturale, miturile, în esență, reflectă, pe lângă identitatea culturală și componenta spirituală a unui popor, formarea lumii, a națiunii, a omului, apariția unor fenomene naturale, pe scurt, însăși viața.

Așa cum mărturisește însuși Lucian Blaga, miturile reprezintă „visurile colective ale popoarelor…, întâile mari manifestări ale unei culturi”, un fel de transhumanță a omului de la un tărâm al vieții concrete, palpabile, spre un spectacol al lumii create, mistice.

Astăzi mă voi opri asupra unui mit cehesc care explică etimologia cuvântului ceh printr-o frumoasă povestioară care poate negreșit începe cu „Au fost odată…”

Au fost odată trei frați pe nume Cech, Lech si Rus. Împreună au hotărât să călătorească spre Europa, în căutarea unui loc pe care fiecare să își întemeieze o așezare pentru ei și pentru triburile lor.

Dupa o vreme, fratele Rus, ajuns la marginea unei câmpii vaste, se hotărăște să rămană acolo, anunțându-și frații că acela va fi locul stăpânirii sale și, astfel, ia nastere ceea ce cunoaștem azi ca fiind cea mai mare țară, ca întindere, din lume: Rusia.

Ceilalti doi frati rămași, Cech si Lech, au mers mai departe, urmați îndeaproape de triburile lor. Urcând un deal ce poartă azi numele de Říp (Muntele Říp din Cehia) și având o vedere minunată, pe care poporul ceh o păstrează în amintirea lui ca fiind „tărâmul laptelui si al mierii”, hotărăsc descălecatul și stabilirea lui acolo împreună cu cei care îi urmau. Aceștia, încântați de conducătorul lor și ca mulțumire pentru actul de a fi încheiat procesul lor de pribegie, si-au preluat numele stăpânului, numindu-se pe ei înșiși cehi. Iar fratele Lech, mergând mai departe, întemeiază ceea ce astăzi cunoaștem ca fiind țara lui Copernic, a lui Chopin, sau a lui Marie Curie: Polonia, marele tinut al Lehiei (în limba română având ca sinonim pentru polonez, cuvântul leah sau varianta lui, mai puțin îndrăgită, leș).

Să rămânem cu speranța că, odată ce despre pandemia aceasta se va vorbi doar la trecut, Cehia va deveni, din nou, o țară aflată pe lista multora dintre turistii cuprinsi de farmecul boem al acestui popor slav si vor umple iarăși, cu zumzetul lor, străzile și cartierele centrale ale frumosului și nu mai puțin cosmopolitului oraș Praga.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *