39 Chopin (Émile Nelligan) – Ionela Manolesco © (27)

Émile Nelligan

par le truchement de Ionela Manolesco ©

39
Chopin
 
Fais, au blanc frisson de tes doigts,
Gémir encore, ô ma maîtresse !
Cette marche dont la caresse
Jadis extasia les rois.
 
Sous les lustres aux prismes froids,
Donne à ce cœur sa morne ivresse,
Aux soirs de funèbre paresse
Coulés dans ton boudoir hongrois.
 
Que ton piano vibre et pleure,
Et que j’oublie avec toi l’heure
Dans un Éden, on ne sait où…
 
Oh ! fais un peu que je comprenne
Cette âme aux sons noirs qui m’entraîne
Et m’a rendu malade et fou !
Émile Nelligan

în tălmăcirea Ionelei Manolesco ©

27
Chopin
 
Mai fă o dată să mă scalde,
Să gem de friguri de plăcere,
Cântându-mi Marșul de durere,
Ce-a delectat regești heralde…
 
Sub lustre reci care sclipesc,
Stăpâno, dă-mi sumbra beție,
Acea funestă lenevie,
Din budoaru-ți unguresc.
 
Plângă pianul! Fă-l să salte!
Cu tine uit că Ceasul bate !…
Să sbor ca spre Eden, hai-hui!
 
Zi-mi tu, de ce muzica asta,
Prin notele-i, mi-a sucit țeasta,
Pân-am ajuns nebun ori șui?!…

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *