„HOȚUL DE CĂRȚI” DE MARKUS ZUSAK

Recenzie realizată de eleva Luncanu Roxana, clasa a VII-a A

Cartea Hoțul de cărți se afla pe lista de lecturi pentru vacanța de primăvară. Deși era cea mai mai mare carte de pe listă, știam că voi avea mult timp liber, așa că am decis să o citesc și, neapărat, să îi fac o recenzie.

Autorul romanului este Markus Zusak, un scriitor australian cu rădăcini austriece și germane, născut în Sydney (Australia), în data de 23 iunie 1975 (are 45 de ani). Este cunoscut mai ales pentru The Thief Book and The Messenger, două romane care au devenit bestselleruri internaționale. A câștigat Premiul Margaret A. Edwards în 2014.

Hoțul de cărți este un roman alcătuit din 10 capitole și a fost publicat în anul 2005 (cu titlul original The Book Thief), iar prima traducere a acestuia în limba română a fost realizată de Vasiliu Adelina Maria și a apărut la Editura Bibliotecii RAO, în luna august a anului 2011. Volumul se poate găsi în librării fizice și virtuale, la prețul de aproximativ 25 de lei.

Datorită succesului cărții, în 2013, acesteia i s-a făcut o ecranizare, adaptată de Michael Petroni și regizată de Brian Percival.

Într-un interviu publicat de The Sydney Morning Herald, Markus Zusak a declarat că avea bine întipărite în minte întâmplările transpuse în carte înainte de a o finisa, datorită multor povești auzite la părinții săi, de pe vremea nazismului și a celui de-al Doilea Război Mondial.

Hoțul de cărți este povestea unei fete orfane de tată, pe nume Liesel Meminger, care, după ce se întâlnește cu Moartea, când aceasta îi răpește fratele mai mic, este trimisă la o familie adoptivă din München, Germania. Încetul cu încetul, copila se atașează de noua sa familie, în special de Hans Hubermann, tatăl său, care o învață să citească. Situația politică se înrăutățește, iar familia Hubermann trebuie să ascundă un evreu, pe nume Max Vandenburg. Deprinzând abilitățile necesare, Liesel începe să își regăsească liniștea în lectură, reușind, câteodată, să împărtășeacă acest efect și cu cei din jurul ei. Nevoia de a citi o determină să înceapă „o carieră” în furtișagul de cărți, operând în diverse împrejurări. Atât situația Germaniei, cât și noua sa activitate principală o determină să înțeleagă ce putere au cuvintele.

Ideea pe care am ales să o amintesc aici este un rând din cartea scrisă de protagonistă: Am urât cuvintele și le-am iubit, și sper că le-am orânduit bine. Mi-a atras atenția pentru că subliniază concluzia la care a ajuns Liesel în cele din urmă.

Titlul romanului face referire la Liesel, care este hoțul de cărți. Cartea este una pătrunzătoare, aducând în prim-plan atât suferințele acelei perioade, cât și remarcabila putere a cuvintelor, combinarea celor două teme fiind suprinzătoare. 

Recomand această carte cititorilor de toate vârstele, pentru că trebuie să ne amintim ce s-a întâmplat în vremurile acelea, ca să evităm repetarea unor greșeli monstruoase, dar și pentru că nu trebuie să uităm vreodată importanța cuvintelor.

Această carte ne îndeamnă să ne bucurăm de viețile noastre și să înțelegem că, prin exprimare, căpătăm libertate și identitate, precum personajele care evoluează pe parcursul cărții și ajung să descopere adevărata putere a cuvintelor.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *